Ce trebuie să facă o femeie pentru a-i plăcea soţului

Nimic nu are mai multă influenţă şi tărie pentru a-l echilibra şi a-l conduce pe bărbat ca femeia lui, atunci când este evlavioasă şi prudentă, pentru a-i întoarce sufletul lui unde vrea ea şi cum îi place. Va afla mai puţină încredere la prietenii săi, la învăţaţi şi, la fel, la cei mari, decât la avizele şi la sfaturile femeii sale. Căci extrema tandreţe pe care o are un bărbat pentru femeia sa îl face să primească sfaturile ei cu multă plăcere.

Femeia este însoţitoarea omului, la masă, la procrearea copiilor; ea este păstrătoarea secretelor lui, a hotărârilor lui… Ataşată cu totul de bărbatul ei, ea îi este aşa de unită, precum este capul cu trupul. Ea îi face mai multe servicii bărbatului ei decât oricine, dacă este cinstită şi cu bun simţ.

Zidiţi-i şi întăriţi-i pe bărbaţii voştri, nu numai prin cuvintele voastre, ci încă şi prin exemplul vostru bun. Şi cum îi veţi învăţa voi pe bărbaţii voştri prin faptele voastre şi prin exemplul vostru? Atunci când nu vor vedea în voi nici răutate, nici iubire pentru podoabe, nici dorinţă, nici gust pentru lucrurile zadarnice şi, dimpotrivă, vă veţi mulţumi simplu, cu ceea ce aveţi, atunci vă vor asculta cu plăcere şi vor primi cu bucurie sfaturile voastre; (…) dacă faptele voastre, se potrivesc cu cuvintele voastre, dacă învăţaţi în acelaşi timp şi prin cuvintele voastre şi prin faptele voastre (…), ei vor ceda în faţa voastră; atunci, spre exemplu, când nu veţi mai căuta deloc aurul, pietrele preţioase şi măreţia hainelor; şi, în locul acelora, vă veţi face o comoară de modestie, de cumpătare, de blândeţe şi de bunătate. Atunci când vă veţi prezenta în faţa soţilor voştri împodobite cu aceste virtuţi, veţi avea dreptul să le cereţi să le aibă şi ei. Căci, dacă o femeie trebuie să facă ceva pentru a-i plăcea soţului ei, sufletul trebuie să şi-l împodobească, pe când trupul ei nu va face decât să şi-l desfigureze împodobindu-l. În sfârşit, aurul şi împodobirile nu vă vor face aşa de iubite soţilor voştri ca şi cumpătarea şi blândeţea şi a fi gata să vă daţi viaţa voastră pentru ei. Iată ceea ce câştigă inima şi toată iubirea soţilor voştri.

Dar ca să nu vă ţin numai de rău, haide să vă dau şi un mijloc de îndreptare. Care? Vreau să vă încredinţez soţiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel (I Corinteni 14, 34-35), ca voi să fiţi dascălii lor. Dar, pentru că, prin păcat, s-a stricat ordinea şi a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale.

Mamelor, fiţi cu osebire atente să vă educaţi fiicele bine, căci îndrumarea lor este uşor de realizat. Vegheaţi asupra lor şi învăţaţi-le să fie gospodine. Mai presus de toate, învăţaţi-le să fie evlavioase, modeste, să dispreţuiască bogăţiile şi podoabele. Astfel educate, daţi-le în căsătorie. Căci dacă le veţi modela în acest chip, le veţi mântui nu numai pe ele, ci şi pe bărbaţii care sunt hărăziţi să le ia în căsătorie, şi nu numai pe ei, ci şi pe copiii ce-i vor avea, şi nu numai pe copii, ci şi pe nepoţi. (texte selectate din Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur)