Ceea ce este evident

Abuzăm frecvent de adjectivul (adverbial) „evident”. Este evident că Hagi este cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor.

Ca să poți subscrie acestei afir­mații, ar trebui mai întâi să cădem de acord ce înseamnă, în această speță, „mare”. Cu cele mai multe și mai importante rezultate, în echipe de vârf din mai multe țări? Atunci cu siguranță că este cel mai mare. Performanțele sportive se pot inventaria și chiar cuantifica, deși o nuanță de subiectivism e inevitabilă și aici. Cel mai cunoscut în lumea internațională a fotbalului? Da, evident (!). Cu cele mai multe goluri marcate? E depășit de Adrian Mutu și, în plus, aici intervin câteva relativizări: durata activității competiționale, numărul de minute jucate și, nu în ultimul rând, postul pe care a jucat/joacă fotbalistul respectiv: după criteriul numărului de goluri, un portar excepțional n-ar putea fi niciodată declarat cel mai bun jucător, nici măcar la nivel județean.

Ca talent? Pare evident, dar sunt nu puțini microbiști care consideră că Nicolae Dobrin a fost cel mai talentat.

„Evidențele” nu privesc însă doar clasamentele și sintagma „cea/cel mai” (cum ai putea, de pildă, să declari care e cel mai mare roman al tuturor timpurilor când nimeni nu le-a citit pe toate, ba există și unele care n-au fost publicate?).

Este evident că, dacă, în mers, scoți mașina din viteză, nu mai poți folosi frâna de motor, ceea ce e periculos, mai ales la viteze mari, în pantă și pe serpentine. Doar că... nu e așa. Frâna de motor funcțio­nează dacă angajezi o treaptă inferioară celei în care ar trebui să se afle mașina la viteza respectivă, chiar dacă aceasta e urmarea inerției.

Este evident că, dacă-ți curge sânge din nas, trebuie să te-ntinzi pe spate și să ridici mâna stângă vertical. Nu faceți asta. Corpul, nu mâna, trebuie să fie vertical și, dacă sângerarea e abundentă, trebuie să-ți îndeși un pic de vată în nara respectivă.

Este evident că istorica bătălie de la Posada a avut loc la Posada. Asta chiar că e evident! Așa este, doar că există nu mai puțin de 5 locuri de trecere între Transilvania și Muntenia care își dispută onoarea de a fi Posada (nume care provine dintr-un substantiv comun). Cea mai cunoscută - chestie de promovare, poate chiar de marketing, și de manuale școlare - este Posada de pe Valea Prahovei, dar la Peri­șani, în județul Vâlcea, pe valea râului Băieșu, puteți găsi statuia lui Basarab I și se serbează anual, cu mândrie locală, Zilele Posadei, în onoarea bătăliei câștigate contra armatei regelui Robert Carol de Anjou. Problema e că documentele epocii vorbesc despre „un drum” între Transilvania și Muntenia (or, sunt mai multe), iar picturile vremii, dacă-mi permiteți o glumă, nu aveau atașate codul QR care să trimită la o hartă pe Google Maps...

Prudentă, matematica evită să opereze cu lucruri presupuse a fi evidente, bazându-se pe demon­s­trații, fie ele și prin reducere la absurd. Dar chiar și matematica are câteva axiome, o axiomă fiind un „adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident (!) prin el însuși”.

Cât privește relațiile dintre oameni, fiți siguri că există lucruri evidente pentru mine, dar nu și pentru dvs. - și reciproc.

Să fim așadar prudenți cu ceea ce este „evident”.

Vorbesc, desigur, despre viața laică. Căci pentru toți credincioșii este cu adevărat evident că Dumnezeu este „Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”.