Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
Ceea ce faci, te face
Câtă vreme camera în care stai este în întuneric, spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, nu poţi vedea murdăria din ea. Dar dacă în odaie aduci o lumină puternică, poţi zări fiecare firicel de praf. Asemenea unei încăperi este şi sufletul nostru. Când lumina lui Hristos străluceşte în noi şi descoperă păcatele noastre, îndată trebuie să ne pocăim şi să-L lăsăm pe Hristos să curăţească acele păcate. Altfel, vom trece prin viaţă temându-ne de lumină şi fugind de ea, fiindcă vădeşte întunericul şi răul din noi.
Nu trebuie să ne fie frică de ce anume vom descoperi înăuntrul nostru atunci când va intra Hristos în suflet. Părintele Teofil Părăian mărturisea că atunci când a început lucrarea rugăciunii minţii, aceasta l-a făcut să ia cunoştinţă cu răul care era ascuns înăuntrul său, cu pornirile negative moştenite de la părinţi, dar şi cu înclinaţiile bune înnăscute. Important este faptul că, sublinia acelaşi părinte, observând neajunsurile şi bezna din suflet, să nu deznădăjduim. Deşi vom descoperi o altă lege în noi, luptând-se cu voinţa noastră bună, să nu dezertăm. Pentru că ceea ce faci, te face. Adică, dacă te vei ruga cu râvnă, perseverent, rugăciunea te va schimba. Dacă vei posti, postul te va aduce mai aproape de Dumnezeu.
Un francez necredincios i-a spus odată filosofului Blaise Pascal, cunoscut pentru evlavia lui: „Dacă aş avea principiile tale, aş fi un om mai bun“. Pascal i-a răspuns simplu: „Începe prin a fi un om mai bun şi curând vei avea şi principiile mele“. (Augustin Păunoiu)
