Ceea ce sufletul dorește

Un singur lucru bun, o singură virtute practicată cu perseve­rență poate să fie o sursă de viață, un izvor de viață veșnică. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Ce lucru bun să făptuiesc și să trăiesc din el?”. Bătrânul nu a dat un răspuns de la el, ci a amintit de cum a rezolvat o problemă similară avva Nistheroos, prietenul avvei Antonie. Acesta a zis: „Nu sunt toate lucrurile egale? Scriptura zice că Avraam era iubitor de oas­peți și Dumnezeu era cu el; David era smerit și Dumnezeu era cu el. Fă ce vezi că sufletul tău își dorește, ca să-i fie drag lui Dumnezeu și ai grijă de inima ta”.

Din nou vedem că în practicarea virtuților un rol important îl au talanții, înzestrările proprii și, mai ales, afinitățile sufletești. Domnului i-au fost dragi Avraam și David despre care citim în Scriptură. Drag i-a fost şi avva Arsenie, care refuza cu obstinație întâlnirile de orice fel cu oameni, dar și Moise, care îi copleșea cu dragostea și atenția lui pe cei care îl căutau. Ambii erau virtuoși, chiar dacă nu semănau deloc unul cu celălalt și aveau purtări antagonice. Sufletul fiecăruia dorea altceva, își găsea liniștea în altă parte. Până la urmă fiecare dintre asceții pe care îi găsim în Pateric și în literatura filocalică are propria lui cale. Chiar dacă te străduiești, nu poți merge împotriva dorinței sufletului, a cărui sensibilitate poate să fie călăuzitoare. Povățuirea duhovnicilor este esențială și din sfătuirea cu ei se naște un fel specific de luciditate. Dumnezeu îți dăruiește lumina să vezi ce dorește sufletul tău și pe ce cale să o apuci.

Adevărata luciditate nu e aceea a filosofilor insomniaci și cinici, ci cea care se naște în lumina caldă a lui Dumnezeu. Limpezimea discernământului șle­fuit de nevoință și rugăciune. În această lumină poți vedea ceea ce sufletul dorește și ce este „drag lui Dumnezeu”.

Sfatul bătrânului se încheie cu cuvintele „ai grijă de inima ta”, însă nu spune nici cum și nici de ce. Putem simți aici ecoul cuvintelor Mântuitorului: „Feri­ciți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Inima este lentila prin care pătrunde lumina în suflet. Fără curăția inimii, luciditatea despre care vorbeam mai devreme este imposibilă. Pentru că lumina nu pătrunde și întunericul nu se risipește. Atunci viața se dezintegrează în haos, orbire și necunoaștere.

Așa stând lucrurile probabil că sfatul avvei Nistheroos ar putea fi reformulat: Ai grijă de inima ta, pe acolo pătrunde lumina în suflet. Cu sufletul luminat vezi ce dorește și alege ceea ce îi place lui Dumnezeu. Căci Domnul este și cu cei din singurătate și cu cei aflați pe străzile cele mai aglomerate. Toate lucrurile sunt egale în ochii Domnului, dacă sunt dintre cele bineplăcute Lui și în acord cu dorințele sufletului.