Ceremonie sau ceremonial?

▲ Unii dintre slujitorii foarte numeroşi ai mass-media româneşti nu sunt deloc tulburaţi de confuzie ▲

Cum era de aşteptat, mai multe posturi de televiziune, de radio, precum şi numeroase publicaţii au relatat, în ultimele două zile, într-un fel sau altul, despre importantul eveniment istoric, duhovnicesc şi liturgic petrecut duminică în Dealul Patriarhiei, când cu toţii am asistat la întronizarea celui de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Unele dintre acestea au transmis sau au scris despre ceremonia care a avut loc la Bucureşti, altele despre „ceremonialul de sărbătoare“ pe care l-a trăit societatea românească prin alegerea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române sau despre „activităţile desfăşurate conform ceremonialului“. Ba chiar am întâlnit vreo două situaţii în care s-a folosit termenul de ceremonios.

Deşi cei trei termeni, dar mai ales primii doi, respectiv ceremonie şi ceremonial, par să semnifice acelaşi lucru, totuşi înţelesurile lor, mai ales când sunt folosiţi pentru a desemna activităţi practice, nu sunt identici. Chiar dacă unele dicţionare nu menţionează expres acest lucru.

De pildă, prin Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, 1998, p. 164, Institutul de Lingvistică al Academiei Române, defineşte ceremonia ca fiind „ansamblul de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi“. Iar ca sinonime ar fi cuvintele paradă, solemnitate sau fast. În ceea ce priveşte ceremonialul, acesta, potrivit dicţionarului respectiv, este reprezentat de „totalitatea regulilor sau a formelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie“. Potrivit altui îndrumar - Micul dicţionar enciclopedic -, ceremonia este o „formalitate obişnuită la solemnităţi“, un „act săvârşit după anumite regului protocolare“, sinonim cu solemnitate şi paradă, pe când ceremonialul este un ansamblu de „reguli după care trebuie să se desfăşoare o ceremonie“. Nici alte dicţionare, pe care le-am consultat cu acest prilej, nu fac o delimitare clară între cei doi termeni, semănând o confuzie imperceptibilă, probabil, pentru mulţi, dar sesizabilă pentru cei care doresc păstrarea tezaurului bogat de semnificaţii semantice pe care le au multe dintre cuvintele limbii române.

În ceea ce priveşte termenii ceremonios sau ceremonioasă, aici lucrurile sunt mult mai clar lămurite, dicţionarele formulând definiţii apropiate, care trimit la ceea ce se „comportă sau este săvârşit cu politeţe exagerată, protocolar, reverenţios, solemn“.

Ce observăm? Că, prin „ansamblul de reguli“, la care, de regulă, se face referire când se vorbeşte de ceremonie, sau sintagma de „totalitate a regulilor“, când se încearcă explicaţia lingvistică a termenului de ceremonial, nici măcar în dicţionarele româneşti autorizate nu se face o distincţie clară între înţelesul celor două definiţii. Ciudat este faptul că nici nu se asumă sinonimia lor, deşi ea este admisă în cercetarea lingvistică, aşa cum reiese din Dicţionarul de sinonime al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p.124), având ca autori pe Luiza Seche şi Mircea Seche. De altfel, şi în ediţiile ulterioare - spre exemplu Dicţionarul de sinonime apărut la Editura „Vox“, în 2002 -, cei doi renumiţi lingvişti, dar şi alţi cercetători, transcriu ca sinonime, pentru ceremonie, nu numai cuvintele „solemnitate“, „pompă“, „paradă“, „serviciu“ ci şi termenul „ceremonial“(?). La fel, pentru ceremonial, sunt daţi, ca termeni sinonimi, cuvintele „solemnitate“ ori „etichetă“ (?), alături de „protocol“, „regulă“, „ritual“, „rânduială“ şi „tipic“.

Coborând în istorie, aflăm că Cicero şi Titus Livius, în secolul I î. Hr., Suetonius şi Tacitus, în secolele I şi al II-lea, foloseau cuvântul caerimonia pentru a se referi la respect, sfinţenie, solemnitate şi la cultul religios. În secolul al IV-lea, Arnobius desemna cu adjectivul caerimonialis apartenenţa la practica religioasă, conform celor consemnate de G. Guţu în Dicţionarul latin-român, publicat de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Mai aproape de noi, dacă mergem la Dictionnaires Le Robert găsim că, în limba franceză, la cérémonie înseamnă, în primul rând, ansamblul actelor solemne care însoţesc celebrarea unui cult religios şi, în al doilea rând, ansamblul gesturilor prin care se marchează evenimente ca nunta, botezul, înmormântarea, aniversarea. Din aceeaşi lucrare rezultă că le cérémonial reprezintă ansamblul regulilor de respectat în timpul ceremoniei.

Tot astfel, mai toate dicţionarele de limba engleză dau cuvântului englezesc ceremony sensul de act sau serie de acte oficiale, realizate la o acţiune publică sau religioasă. Pentru ceremonial, englezii au substantivul ceremonial, care desemnează sistemul de reguli şi de proceduri utilizate la ceremonii sau la activităţi oficiale. Pentru aceste definiţii am luat ca reper autorizat Oxford Dictionaries of Current English. Se vede limpede cum se face distincţie între acţiune (ceremonie) şi regulile ei (ceremonial). Spre deosebire, aşa cum am arătat mai sus, de definiţiile româneşti, care sunt lipsite de limpezime.

Cu toate acestea, nu putem să nu observăm că unii dintre slujitorii foarte numeroşi ai mass-media româneşti, dintre care prea puţini dau impresia că ar avea obiceiul să deschidă dicţionarele, nu sunt deloc tulburaţi de confuzia semnalată mai sus. Nu numai în cazul evenimentului recent, când unii au amestecat ceremonia cu ceremonialul, dar şi în alte situaţii trecute, precum: relatările de la depunerea jurământului militar, transmiterea în direct a unor sărbători religioase sau laice, prezentarea depunerilor de coroane la monumente, reflectarea activităţilor publice legate de înălţarea Tricolorului sau intonarea Imnului naţional. Aceştia trec dincolo de admiterea spontană a sinonimiei şi, în timp ce neglijează existenţa cuvântului ceremonie, atribuie ceremonialului înţelesul de act oficial, solemn, cum ar fi, de exemplu, în cazul sintagmelor „ceremonial religios“ sau „ceremonial militar“. Ei contribuie astfel la conturarea unei tendinţe originale. Din păcate, în contradicţie totală cu cei ce îndrăznesc să creadă în nevoia de nuanţe şi ar vrea să contribuie la păstrarea capacităţii de exprimare plastică a limbii române.

Aşadar, duminică, posturile de televiziune au transmis, din Dealul Patriarhiei, ceremonia (şi nu ceremonialul) de întronizare a celui de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.