Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Chiar nu avem timp de citit?
La drept vorbind, întrebarea ar avea nevoie de o precizare: „Chiar nu avem timp de citit cărți?” Pentru că de citit, citim toți foarte mult, inclusiv și în special tinerii: postări și comentarii la postări (uneori cu sutele) pe rețelele de socializare, mesaje prin diferite aplcații, inclusiv SMS-uri, știri pe diverse site-uri, inclusiv știri false, prospecte de medicamente, inclusiv când practicăm automedicația, instrucțiunile de utilizare ale diverselor aparate (asta mai rar, și pe urmă suntem uimiți că nu merg cum trebuie), afișe pe stradă, texte de reclame și câte altele.
Dar cărți mai puțin. Pentru că o carte cere timp. Și noi nu avem timp. Trăim o viață trepidantă și suntem tot timpul pe fugă. „Te văd alergând, nu știu de cine fugi, nu te urmărește nimeni”, spune ironic textul unei piese din anii 1970 a grupului Uriah Heep. „Stai, că nu dau turcii!”, spune la rândul ei, liniștitor, o vorbă românească decantând spaime din vremuri de mult apuse.
Chiar așa, s-o luăm un pic mai încet, ca să nu fim siliți să ne amintim spre ce ne grăbim...
Cu puține excepții, criza de timp este cel puțin discutabilă și în orice caz nu este inevitabilă. A trebuit să vină o pandemie ca să descoperim că nu e neapărat nevoie, ca să ne facem treaba, să stăm la un birou 10, 12 sau chiar 16 ore pe zi.
Dacă ne luăm timpul la bani mărunți, descoperim de pildă că marea majoritate dintre noi petrecem câteva ore pe zi în fața televizorului. Un studiu din 2010 susținea chiar că românii din mediul urban au petrecut la televizor, în medie, 6 ore și 16 minute zilnic!! Doi ani mai târziu, cifra scăzuse la „doar” 5 ore și 30 de minute, situându-ne pe primul loc în Europa - în sfârșit, suntem primii! Iar un deceniu mai târziu ne mulțumim cu 5 ore.
Câtă vreme ne uităm la documentare, filme de calitate (cam rare), spectacole de bun gust sau posturi precum TRINITAS TV e bine.
Din păcate, grosul acestor 5-6 ore e dat de talk-show-uri mai degrabă dubioase și de programe de știri senzaționale.
Tinerii, e drept, petrec de 7 ori mai puțin timp zilnic în fața televizorului, în schimb, conform acelorași studii, dedică 6 ore pe zi internetului, pe calculator și pe telefon, plus vorbitul la telefon. De altfel, românii sunt cei mai înfocaţi utilizatori de telefon din Europa, iar cei trecuţi de 60 de ani comunică prin apeluri video mai des decât germanii, italienii sau britanicii!
Așadar, timp ar fi... O pagină de carte se citește cam în 45 de secunde. Un minut și-un pic dacă ești obișnuit să citești mai pe îndelete. Două minute dacă te oprești o clipă să reflectezi la o frază mai specială. Deci, dacă smulgi doar o oră din cele 5 dedicate dezbaterilor senzaționale despre bacteria ucigașă sau despre schimbul dur de replici dintre Fane și Lulu, ai timp de cel puțin 30 de pagini pe zi. Într-o săptămână, hai zece zile, termini un roman. Trei-patru pe lună. Bați spre 40 de cărți citite într-un an și 400 într-un deceniu!
Conform unui recent studiu Eurostat, media noastră zilnică de lectură este de 5 minute, iar 35% dintre noi nu au citit niciodată vreo carte. Oricât ar părea de ciudat, e bine! E bine, pentru că avem de unde crește și putem crește foarte ușor. Căci se poate cu un pic mai puțin Fane, Lulu, știri senzaționale, jocuri online și mesaje cu emoticoane. Nu trebuie decât un mic efort. Și merită!