Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Chipul omului

Chipul omului

Data: 01 Decembrie 2014

Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei? se întreba Alexandru Mironescu în cartea sa, „Calea inimii“.

Ceea ce păruse unor contemporani rafinaţi şi puternici a fi o furtună într-un pahar cu apă, cu un faliment aproape grotesc, o „chestie“ în cel mai bun caz, venirea lui Hristos a împărţit istoria în două, până la şi de la. Ea a răsturnat imperii, popoare, şcoli, filosofii, războaie, frământând conştiinţa. A născut biserici şi catedrale, cărţi şi coloane, opere de artă, monumente care înfioară şi înalţă inima şi cugetele, născând o ştiinţă cum nu a mai fost, o cultură şi o civilizaţie fără pereche, aşezând totul, dar absolut totul într-o perspectivă din ce în ce mai fecundă şi mai uimitoare. Nu mai e cu putinţă să ieşim de aici, din aceste probleme fundamentale ridicate de feciorul tâmplarului Iosif, născut de Fecioara Maria!

Omul nu poate trăi fără chip, fără chipul umanităţii lui, care, ca problemă reală, este chipul lui Dumnezeu. Icoana lui Hristos este icoana omului, iar a fi creştin înseamnă a fi în cele din urmă om cu O mare, a şti cu claritate cum să te îndrepţi pe calea care duce la chipul tău profund, de om. (Preluare din vol. „Kairos. Eseu despre teologia istoriei“, Alexandru Mironescu, Editura Anastasia, 1996)