Chronos și kairos

Mulți dintre cei prea meticuloși cu alocarea timpului pentru di­fe­rite activități văd timpul ca pe un inamic pe care trebuie să-l în­vingă. Personal, cred că el tre­­­­buie privit ca un prieten. Cred că e nevoie de multă atenție în pri­­vința modului în care folosim timpul.

Astăzi vom vorbi chiar despre acest lucru, despre timp.

Grecii antici aveau două cuvinte pentru timp: chronos și kairos. Cronos era zeul timpului, cel care și-a mâncat copiii. Dar chronos este și timpul care ne mănâncă pe noi, timpul fugar, care ne presează întruna să mun­cim mai repede și ne în­deamnă să ne grăbim de la un ter­men-limită la altul. Cine dă buzna de la un dead-line la altul se urăște pe sine. Timpul chro­nos este timpul urii de sine, iar atun­ci când cineva îi măsoară și pe ceilalți cu ceasul ticăitor al lui Cronos, putem vorbi despre tim­pul celor care îi urăsc pe ceilalți.

Dar mai există și un alt timp, exprimat de greci prin conceptul de kairos, care exprimă dim­po­trivă timpul potrivit, bineplăcut, cel despre care vorbește și Hristos în Evanghelii. Primele cuvinte spuse de Iisus în această privință sună așa: „S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Po­căiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc. 1, 15). Timpul plăcut este timpul împlinit, este timpul unde trăiesc în prezent. Pentru că Dumnezeu este întotdeauna prezent. Kairos este timpul în care domnește Dumnezeu, nu oamenii cu așteptările și ce­rințele lor. Acolo unde Dum­nezeu domnește asupra noastră sun­tem liberi de presiunile oa­menilor, suntem liberi de orice greutate pe care am putea-o exercita asupra noastră. Dar pentru asta trebuie să ne în­toar­cem asupra noastră sau, cum spuneau grecii, să ne regândim (metanoein). Sau cum am tra­duce noi, să ne smerim. Trebuie să privim timpul cu alți ochi. În același timp, kairos este mo­mentul potrivit. Grecii și-l re­prezentau pe kairos sub chipul unui tânăr. El mergea în vârful picioarelor sau pe roate, ținând în echilibru o balanță așezată pe o lamă. Interesant este capul lui. Din frunte îi pornește o șuviță de păr. În partea din spate a ca­pului, dimpotrivă, nu are păr deloc. Prin această reprezentare grecii voiau să spună că trebuie să profităm de oportunitate. Momentul este trecător. Timpul fuge, nu poate fi ținut pe loc. Așa că trebuie să-l înfruntăm deschis pe kairos și să-l apucăm bine, de îndată ce se apropie. Ține de noi și de atitudinea noastră să trăim timpul chronos sau kairos. Arta de a fi complet prezenți, de a acorda atenție, aceasta este prima cerință pentru a trăi în prezent, pentru a ne bucura de momentele plăcute. (Preluare din volumul „Arta de a găsi dreapta măsură“, Anselm Grün, Editura All, 2015)