Cincizecimea sau ziua darurilor duhovniceşti

Prin Pogorârea Duhului Sfânt a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc. Astfel a luat fiinţă în chip văzut Biserica, adică Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume. S-a împlinit în acest mod ţelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce şi al Învierii Domnului.

Deşi fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt şi cu toţii au pornit în lume vestind tainele Împărăţiei cerurilor în graiul tuturor popoarelor, deşi cei ce s-au botezat erau „bărbaţi cucernici din toate neamurile care sunt sub cer“, s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un aşezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup, formând Biserica, Trupul cel tainic al lui Hristos. Iată dar că Rusaliile sunt ziua întemeierii Bisericii creştine ca instituţie divino-umană.

Ziua descoperirii Sfintei Treimi în lume

Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred şi Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noştri, dar simţit de inimă.

Înainte de patima Sa cea de bunăvoie, ştiind Iisus toate cele ce aveau să se întâmple cu El şi nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi. Şi va vesti cele viitoare, îi va mângâia şi Îl va preamări, căci „din al meu va lua şi vă va vesti“. El se va numi Mângâietorul, fiindcă va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El. Iar când s-a arătat Apostolilor după slăvita Sa Înviere, Le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (In. 20, 21-22), acesta este textul care fundamentează peste veacuri Taina Spovedaniei.

Biserica este aşadar Hristos în toţi, uniţi prin lucrarea Sfântului Duh într-un chip viu şi indisolubil. Iisus Hristos şi toţi credincioşii sunt mădulare ale aceluiaşi Trup tainic al lui Hristos, alcătuit din mai multe mădulare. Există un singur corp şi un singur Duh. Şi această unitate a fost consfinţită de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii.

Cincizecimea sau schimbarea tainică a lumii

Cincizecimea a operat în Apostoli convertirea de la frică la curaj, de la neştiinţă la ştiinţă. Convertirea la cunoaştere, la înţelegerea lui Hristos, aşa cum nu-L înţeleseseră înainte. Cincizecimea i-a transformat din pes-cari în oratori, în scriitori, în lingvişti, în poeţi, în istorici, în duhovnici. În această zi, ei, dimpreună cu cei convertiţi de ei, ascultătorii lor, au pus bazele Bisericii lui Hristos şi de atunci acelaşi Duh Sfânt lucrează până azi în cei botezaţi, în Biserica de atunci, aceeaşi şi azi.

După cum în trup nu toate mădularele sunt uniforme, ci sunt legate între ele, tot astfel, în Trupul tainic al lui Hristos nu este uniformitate, ci o unitate în diversitate. Duhul care a creat Trupul cel duhovnicesc a făcut şi mădularele deosebite unele de altele, în aşa fel că ele se completează şi se ajută. Nici un mădular nu este singur şi numai pentru sine, fiecare este strâns legat de celelalte şi slujeşte desăvârşirii Trupului întreg. Aceasta este marea taină a unităţii Bisericii şi despre aceasta a zis Mântuitorul că nici porţile iadului nu o vor sfărâma.

Duhul Sfânt se pogoară peste cei ce stau în Biserică

Trebuie să mai reţinem un lucru de foarte mare importanţă,  şi anume acela că Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli când a-ceştia se aflau împreună, laolaltă, uniţi în acelaşi gând. De aceea şi Mântuitorul spune: „unde vor fi doi sau trei adunaţi în numele Meu, voi fi şi Eu!“ De asemenea, credincioşii erau şi ei toţi laolaltă. De aici deducem că Duhul Sfânt se pogoară şi asupra noastră, mai ales când suntem împreună, când suntem în Biserică. Nu într-una care ne desparte de cea întemeiată la Cincizecime, nu într-una care crede că poate interpreta acum în alt fel învăţăturile lui Hristos decât le-au tălmăcit Apostolii şi ni le-au transmis nouă, din om în om, până-n ziua de azi. Duhul Sfânt pogoară asupra noastră a tuturor atunci când suntem toţi într-un gând şi o inimă, precum şi despre Apostoli şi despre credincioşii primelor comunităţi creştine se spune „că erau toţi într-un cuget adunaţi la un loc“.

Să ne străduim şi noi a fi într-un gând şi într-o simţire, pentru ca Duhul Sfânt să-şi facă sălaş statornic în inimile noastre, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, şi astfel să petrecem viaţă liniştită şi fericită, iar dincolo să ne putem bucura de răsplata binecuvântată a sfinţilor Săi, Amin!