Cinstirea unui Magistru al Istoriei Bisericii

Editura Arhiepiscopiei Sibiului a editat în ultima perioadă volume de mare ținută, așa cum este și lucrarea Magistrul, apărută în Colecția Studia in Honorem, dedicată părintelui academician Mircea Păcurariu, la împlinirea vârstei de 85 de ani.

Aveam să aflu că, alături de volumul consacrat părintelui Mircea Păcurariu, în aceeași colecție au apărut lucrări închinate și altor mari cunoscuţi dascăli ai Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu, precum Părintele Mitropolit Laurențiu Streza, părintele profesor Ioan Ică (senior) și părintele profesor Dumitru Abrudan, continuatori ai spiritului erudit și misionar al sfântului ierarh care patronează această facultate.

Profesorii de la Sibiu care l-au cinstit cu admirație academică pe părintele Mircea Păcurariu, precum părintele Nicolae Chifăr, Paul Brusanowschi și părintele Emanuel Pavel Tăvală, consilier cultural, s-au ostenit pentru întocmirea acestui volum de colecție închinat marelui profesor, demers deosebit de laborios.

Dacă vom arunca o scurtă privire asupra lucrării amintite vom observa că aceasta cuprinde scrierile a 14 arhierei, ale unor academicieni, profesori de teologie, cărturari și oameni luminați, cei mai mulți dintre ei legați prin simțăminte sfinte de istoria zbuciumată pe care au trăit-o românii din Ardeal, precum și ale unor apropiați ai Facultății de Teologie, instituție care a deschis drumul către cunoaștere multor tineri de vocație din tradiția șaguniană.

În primele pagini ale volumului omagial sunt așezate cuvintele fostului student al părintelui profesor Mircea Păcurariu din anii '70, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care afirmă:

„Părintele academician Mircea Păcurariu este perceput spiritual ca un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română, tocmai pentru că sfinția sa a înmulțit darurile primite de la Dumnezeu și le-a pus în slujba Bisericii, fiind astăzi o vie și intensă conștiință de slujire eclesială, un specialist de renume în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, un promotor erudit și pasionat al spiritualității ortodoxe în țară și în contactele cu istorici și teologi din străinătate”.

Părintele Mircea Păcurariu, unul dintre marii profesori de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, a fost odrăslit în străvechiul și pitorescul ținut al Hunedoarei, acolo unde strămoșii noștri abia încreștinați și-au zidit cetăți și și-au trăit frumos viața. Acolo, la 30 iulie 1932, părintele Mircea Păcurariu s-a născut într-o familie de preoți. Ce a însemnat edu­cația pentru preoții adevărați pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română în acea perioadă de mari încercări se poate observa în întreaga viață și operă a părintelui profesor.

Credința adevărată, dragostea față de carte, viața închinată Bisericii, dar și țării, s-au concretizat în slujirea altora, părintele Mircea Păcurariu descoperind în fiecare student, tânăr sau ucenic pe Mântuitorul Hristos, Care se ascunde în toți deopotrivă.

Acum, când acest volum în onoarea părintelui Mircea Păcurariu a văzut lumina tiparului, se rotunjesc aproape 60 de ani de lucrare didactică, academică, de strădanii multe şi memorabile pe care părintele profesor le-a închinat Bisericii și Școlii de teologie românești.

Rodul activității sale neobosite s-a concretizat în peste 10.000 de pagini de studii și lucrări, așa cum avea să remarce părintele profesor Dumitru Stăniloae, care l-a și recomandat în anul 1992 ca membru corespondent al Academiei Române. Atunci părintele Dumitru Stăniloae spunea că are ferma convingere, întemeiată în mod deplin obiectiv, că activitatea publicistică a părintelui Mircea Păcurariu este rar întâlnită și are un caracter de impunătoare seriozitate științifică. Era, de fapt, o obligație morală a slujitorilor erudiți să recomande pe cei care mult s-au ostenit în slujirea culturii românești, după o perioadă de absență nemotivată din Academia Română a reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române.

Se spunea atunci, în recomandarea părintelui, că a publicat peste 10 volume și că mai avea încă atâtea lucrări care așteptau editarea, subliniindu-se în mod deosebit contribuția sa „de valoare nepieritoare în istoria culturii noastre naționale”. Astăzi, se poate spune, fără a greși, după cum a afirmat și părintele Dumitru Stăniloae, că este cel mai fecund istoric al biografiei noastre bise­ricești.

Cu astfel de recomandări și, mai ales, bucurându-se de aprecierea personalităților marcante ale vremii, părintele profesor Mircea Păcurariu a fost ales membru corespondent (1997) şi apoi titular (2015) al Academiei Române.

Această recunoaștere vorbește despre lucrarea remarcabilă a unui profesor de teologie preocupat mai bine de-o jumătate de veac de istoria Bisericii neamului său.

Bibliografia Magistrului redactată cu multă rigoare de către editorii volumului îl evidențiază pe părintele academician Mircea Păcurariu ca autor a peste 27 de volume inedite, retipărite până în prezent în multe ediții noi, completate; coordonator a peste 10 ample volume monografice sau enciclopedice coordonate (Enciclopedia Ortodoxiei Românești şi Istoria monahismului ortodox românesc - în 3 volume - reprezentând odoarele de mare preţ pentru cultura noastră teologică la care a trudit din îndemnul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ctitorul acestora); autor a peste 1.000 de studii şi articole de specialitate sau de popularizare în reviste centrale bisericești din țară şi din străinătate; lector la peste 400 de simpozioane sau seminarii istorice şi teologice; gazdă a aproximativ 400 de interviuri în presa scrisă şi audiovizuală şi predicator neîntrecut cu peste 400 de predici în Catedrala Mitropolitană din Sibiu sau în alte biserici ortodoxe din țară şi din străinătate.

Toate evocările și mesajele de suflet transmise din partea ierarhilor, a unor academicieni, a foștilor studenți și ucenici, prieteni și colaboratori, dar și studiile publicate în partea a doua a acestui volum arată, în primul rând, cinstirea deosebită de care se bucură părintele academician Mircea Păcurariu și, apoi, lucrarea pilduitoare a unor ierarhi și profesori de teologie ai Bisericii noastre, care, după timpul petrecut la birou sau la catedră, în cancelariile eparhiale sau pe teren, mai găsesc timp pentru redactarea unor studii importante care împodobesc volumul de față și cinstesc persoana unui Magistru veritabil.

Oamenii mari pe care îi întâlnim în viața noastră trebuie să se bucure de aleasă prețuire, iar această cinstire acordată părintelui profesor academician Mircea Păcurariu vine, de fapt, din do­rința de a-i aprecia mai ales pe cei care mult se ostenesc în ogorul Bisericii și al neamului, iar prin darurile primite de la Dăruitorul a toate se fac pildă altora.

Părintele profesor are acum mari bucurii. Bucuria slujirii Bisericii ca preot și profesor, vreme îndelungată, împletind sacerdo­țiul cu studiul permanent, meticulozitatea cu răbdarea, cercetarea cu inspirația, dragostea cu dreptatea, bucuriile cu amarul tristeților, așteptările cu nădejdile, tăcerile cu zicerile, bucuriile omenești cu cele dumnezeiești.