Circuitul binelui în natură

Când în loc de ne­mul­țumirea față de o anumită situație, de o problemă care persistă și chiar de soarta noastră în general, mergem mai departe și întâmpinăm cu seninătate cele mai puțin bune din viață, suntem pe drumul cel drept. Atunci, cu siguranță, pacea pe care o dăruim prin atitudinea noastră liniștită se va întoarce la noi însutit.

Unei tinere i-a înflorit cactusul. De patru ani, planta stătea pe pervaz posomorâtă, dar, pe neașteptate, a făcut cadou proprietarei o floare irezistibil de frumoasă.

Cufundată în cugetarea la cactus, femeia a călcat în metrou un bărbat cu înfățișare mohorâtă, dar nu a reacționat cu enervare când acesta i-a făcut observație, ci i-a zâmbit: „Pentru numele Domnului, nu vă supărați, n-am avut de ce să mă țin. Dacă vreți, călcați-mă și dumneavoastră pe picior și o să fim chit.”

Bărbatul a înghițit ceea ce-i stătea pe limbă, a coborât liniștit la stația unde trebuia să coboare și n-a ocărât-o pe vânzătoarea de la chioșcul de ziare, care-i dăduse greșit restul, ci i-a spus calm: „Nu-i nimic grav, mai numărați o dată. Nici eu nu sunt prea tare astăzi la socotit”. Vânzătoarea, îmbunată vizibil, nu s-a apucat să dea la scădere presa nevândută, ci i-a dăruit unei bătrâne două reviste și un teanc de ziare. Femeia, care avea programare la neurolog în altă zi, a fost primită de doctor totuși. Văzând bunăvoința medicului, bătrâna a zis: „Să știți că nu m-am prostit de tot, înțeleg că bătrânețea nu se vindecă. Să mă iertați, domnule doctor, că v-am făcut capul calendar. Vin la dumneavoastră ca la serviciu.”

Pe seară, doctorul s-a dus acasă. Pe drum, gândindu-se cu milă la băbuță, a spus întru sine: „Uite-așa trece viața pe lângă noi!” și, pe neașteptate, i-a cumpărat soției un buchet de flori și un tort. „Ce ne tot ciondănim mereu, parcă suntem copii!, i-a zis el soției, îm­bră­țișând-o. Uite, ți-am cumpărat un tort, numai că am pus din greșeală mapa pe el. Dar nu-i nimic, asta nu influențează calitățile gustative! Și flori ți-am cumpărat, ce-i drept, și pe ele le-am cam turtit. S-au șifonat. Dacă le vom pune în glastră poate se vor înviora.” „O să se învioreze, a zis cu încredere soția. Le reanimăm noi. Imagi­nează-ți: astăzi când m-am trezit, m-am uitat pe pervaz și, ce să crezi? A înflorit cactusul!” (Adaptare după o pildă din volumul „Dacă puterile sunt pe sfârșite”, Konstantin V. Zorin, Sophia, 2015)