Clipa în care finitul cuprinde infinitul

"S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca un om." (Filipeni 2, 7)

Finitul să cuprindă infinitul! Aparent ilogic pentru raţiunea omenească. Însă ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu. Hristos face posibil acest lucru, Hristos acceptă să devină Om. Mare taină! Iisus devine om, devine om din iubire, devine om pentru ca omul să fie înălţat, să devină Dumnezeu.

Clipa ce a schimbat istoria noastră a tuturor este clipa Întrupării. Atunci când Sfânta Fecioară a răspuns îngerului: "Iată roaba Domnului. Fie după cuvântul tău" (Luca 5, 38). Iisus S-a întrupat, a atins firea umană şi Şi-a asumat-o. Apostolul Pavel vorbeşte despre această smerenie izvorâtă din iubirea Infinitului spunând: "S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca un om" (Filipeni 2, 7). Din iubire Iisus, Fiul lui Dumnezeu S-a deşertat şi vine în lume, dar nu vine într-un palat înconjurat de bogăţii şi faimă efemeră. Vine ca Hristos-Omul, smerit într-un staul din Betleem, aşa cum au proorocit cu mult înainte de a se naşte proorocii, vechi-testamentari.

Acea noapte tainică în care steaua brăzda cerul confirmând un lucru ce depăşeşte legile acestei lumi, acea noapte dezvăluie Infinitul, dezvăluie Infinitul ca "Mântuitor Care este Hristos Domnul". Hristos Se naşte pe paie, înconjurat de animale, într-o mică peşteră. Imposibil de despicat cu mintea această smerenie a lui Iisus. Domnul vine în această lume fără a face zarvă, vine discret.

Aceasta este noaptea în care omenirea cunoaşte îndumnezeirea, cunoaşte pe Pruncul Iisus, Prunc ce s-a născut asumându-Şi mulţimea păcatelor noastre.

Acum este momentul bucuriei sfinte, aşa cum a spus îngerul lui Dumnezeu: "Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul" (Luca 2, 30). Bucurie împărtăşită de puterile cereşti păstorilor, păstori cu suflete smerite şi curate, ei au fost primii care au aflat de Naşterea lui Mesia. Acum cerul e în sărbătoare şi pământul se veseleşte, acum la Naşterea Infinitului cosmosul este umplut de sfinţenie, este clipa mult aşteptată. În noaptea aceasta "s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire" (Luca 2, 13-14).

Ce imagine ne descoperă Scriptura, ce tablou copleşitor! Porţile cerurilor sunt larg deschise şi îngerii aduc slavă de mulţumire. Întregile puteri fără de trupuri se bucură şi vestesc pacea, pacea ce vine prin asumarea finitului de către Dumnezeu Iisus devenit Iisus-Omul.

Ştefan Mihăiţă, Seminarul Teologic "Chesarie Episcopul" din Buzău