Comoara trimisă în Ceruri

La 26 august 2007 s-au împlinit 100 de ani de la naşterea ieromonahului Gheorghe - Gherasim Câmpanu, duhovnicul Mănăstirii Slatina, şi tot anul acesta, la 18 ianuarie, a fost împlinirea sorocului de 30 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. Avându-şi obârşia în acelaşi loc cu mine, la Rădăşeni, am auzit deseori vorbindu-se de el. Voi fi primit şi eu binecuvântarea lui, dar e prea mult timp de atunci ca să-mi amintesc cu exactitate ceva.

A vândut tot ce avea ca să dobândească comoara cea de mare preţ

Mi-am adus din nou aminte de el îndată după proclamarea canonizării solemne a Sfântului Ierarh Varlaam Moţoc al Moldovei, de la sfârşitul lunii august 2007.

După Liturghia solemnă din ctitoria lui Nestor şi a Mitrofanei Ureche, mulţi ierarhi şi clerici au făcut un pelerinaj la Sihăstria. În paraclisul Sfinţilor Ioachim şi Ana, măiestrit zugrăvit de Irineu Protcenco, stareţul Victorin Oanele a amintit câteva dintre reperele importante ale istoriei lui. A menţionat faptul că paraclisul a fost construit de locuitorii comunei Rădăşeni la rugămintea stareţului Cleopa Ilie, după ce schitul Sihăstria pierduse în flăcări vechiul paraclis în care se oficiau slujbele în perioada iernii. Între aceşti ctitori s-a remarcat credinciosul Gheorghe Câmpanu. Ce a făcut el? Avea mult pământ, numărându-se printre gospodarii de frunte ai satului. La chemarea părintelui Cleopa adresată în biserica satului Rădăşeni, acest om a vândut aproape tot ce avea şi a dăruit arginţii stareţuluim pentru înălţarea paraclisului. Aflase, ca la Evanghelie, locul cu o comoară ascunsă şi a vândut tot ce avea ca să dobândească comoara cea de mare preţ - mântuirea. Un an mai târziu, căuta drumul mănăstirii la vârsta de 40 de ani, făgăduindu-se să îmbrace haina pocăinţei şi a bucuriei veşnice.

Gheorghe Câmpanu s-a născut în satul cu livezi, în dulcele ţinut al merelor rumene şi al poamelor, la Rădăşeni, în ziua Sfinţilor Adrian şi Natalia, 26 august 1907. Era anul marilor frământări din Moldova, al luptei împotriva nedreptăţilor faţă de cei mulţi şi obidiţi. Părinţii săi, Vasile şi Catinca, agricultori, i-au oferit lumina cărţii, lucru important pe atunci, şi i-au dat, de asemenea, avere destulă pentru a-şi întemeia o familie cu gospodărie model. Căsătorit, la vremea potrivită a avut o fiică, pe care a crescut-o singur, pentru că soţia i-a murit de timpuriu. În faţa unei astfel de încercări, a ales drumul Bisericii, punând agonisita sa pentru lucrările de la schitul Sihăstria. Hotărârea lui a fost înţeleaptă, în primul rând pentru faptul că şi-a dăruit avuţia slujirii lui Hristos (lucru foarte rar întâlnit în lumea noastră) şi apoi pentru că a anticipat cumva greutatea vremurilor care aveau să vină peste bieţii ţărani, când regimul comunist le-a confiscat proprietăţile, lăsându-i într-o sărăcie care avea să dureze mai mult de 40 de ani.

Au ridicat noul paraclis

La 18 ianuarie 1946 a intrat în obştea schitului Sihăstria, sub ascultarea stareţului Cleopa Ilie, căruia i-a fost sfetnic apropiat. În acea perioadă, schitul Sihăstria a trecut prin mari prefaceri. Meşterii din Rădăşeni au ridicat noul paraclis şi două case cu trapeză şi chilii pentru monahi. S-a refăcut gospodăria, s-a pus livadă tânără, s-au refăcut gardurile şi toate erau în bună rânduială.

Părinţii bătrâni din mănăstire îmi mărturiseau, cu ani în urmă, că şi femeile din Rădăşeni ajutau la pregătitul bucatelor, la curăţenie, la grădină şi chiar la „lipitul cu lut“ şi văruitul caselor noi. Tot în acea perioadă, schitul Sihăstria a devenit mănăstire, iar stareţul Cleopa a fost hirotesit arhimandrit de către episcopul vicar de la Iaşi, Valerie Moglan Botoşăneanul.

Milostiv, nevoitor, primitor de străini şi iubitor al pravilei

Făcându-şi ucenicia sub povăţuirea monahilor sihăstreni, Gheorghe Câmpanu a fost călugărit în ziua de 2 septembrie 1947 de către arhimandritul Cleopa Ilie (schimbându-i-se numele în Gherasim), iar la hramul mănăstirii, Naşterea Maicii Domnului, în acelaşi an, a fost hirotonit ierodiacon de către Prea Sfinţitul Valerie Moglan Botoşăneanul. Când patriarhul Justinian Marina i-a cerut părintelui Cleopa să refacă mănăstirea Slatina din ţinutul Fălticenilor, ierodiaconul Gherasim Câmpanu a făcut parte din ceata celor 30 de monahi care l-au însoţit în ctitoria lui Lăpuşneanu. La Slatina, ca şi la Sihăstria, Gherasim Câmpanu a muncit mult. Ordonat, gospodăros, harnic şi evlavios, ierodiaconul Gherasim s-a aşezat la picioarele marilor părinţi Paisie Olaru şi Cleopa Ilie, de la care a deprins taina duhovniciei. Călugăr iubitor al bunelor rânduieli şi al slujbelor, a învăţat tipicul şi cântarea, stând în preajma stranei pe lângă vestiţii cântăreţi şi tipicari ai obştii. Acolo, ca într-o facultate de teologie, a învăţat cele neştiute de el, completate cu multe citiri, până la miez de noapte, la lumina palidă a lumânării din singuratica-i chilie. Purtarea lui l-a făcut pe arhimandritul Cleopa Ilie să-l recomande pentru primirea Tainei Preoţiei. A fost hirotonit ieromonah la 12 iunie 1950 de către Înalt Prea Sfinţitul Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, în biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Fălticeni. Acelaşi mitropolit îl numeşte duhovnic la Mănăstirea Slatina, începând cu 13 iunie 1950, ocupându-se de spovedania mirenilor. Până la 18 ianuarie 1977, când s-a mutat la cele veşnice, a fost permanent căutat de credincioşi pentru rugăciuni şi mărturisire. Era milostiv, nevoitor, primitor de străini şi iubitor al pravilei. S-a apropiat mult de părintele ieroschimonah Paisie Olaru, dar şi de părintele Cleopa şi de ceilalţi vieţuitori ai Slatinei. La stăruinţa şi invitaţia sa, părinţii Paisie şi Cleopa, împreună cu alţi monahi vestiţi (Antonie Plămădeală, Adrian Hriţcu, Emilian Olaru, Daniil Sandu Tudor, Dionisie Udişteanu, Arsenie Papacioc, Andrei Scrima, Dosoftei Muraru) au vizitat satul natal, unii chiar slujind la Rădăşeni cu diferite prilejuri. De altfel, legătura credincioşilor din acest sat cu multe mănăstiri şi schituri din Moldova este arhicunoscută.

Iubirea l-a dus către Ceruri

Ieromonahul Gherasim Câmpanu a rămas la Slatina şi după plecarea stareţului Cleopa Ilie şi a însoţitorilor săi. Mănăstirea a trecut prin multe greutăţi în timpul regimului comunist, iar în cele din urmă a fost transformată în mănăstire de călugăriţe. Statornic, ca un stejar în furtună, ieromonahul Gherasim, călugărul smerit şi dăruit până la jertfă monahismului şi-a înscris, prin trăirea lui, numele în pomelnicul de aur al Slatinei.

La chilia lui veneau credincioşi din toate satele, uneori autocare pline, cu sute de oameni care îi cereau binecuvântare şi sfat. Încercat de o boală grea, ieromonahul Gherasim a fost îngrijit o perioadă de fiica lui în satul natal, la Rădăşeni, unde s-a şi mutat din acestea trecătoare la cele veşnice. Era o iarnă grea, cu nămeţi şi drum anevoios când trupul cuviosului ieromonah a fost încredinţat ţărânei de lângă zidurile Mănăstirii Slatina.

Fost-a acest Gherasim Câmpanul ca înţeleptul din Evanghelie. Pentru comoara cea de mare preţ a dat totul: avere, tinereţe, pricepere, răbdare şi mai cu seamă iubire. O iubire fără margini, fără interese, fără condiţii. Iubirea l-a dus către Ceruri. Acolo se afla comoara inimii lui.