Compasiune și discernământ

În a doua apoftegmă despre avva Sisoe din Patericul egiptean, îl vedem pe bătrân răspunzând la două întrebări consecutive. Prima dată un frate oarecare îl întreabă: „Ce să fac, fiindcă de multe ori când merg la biserică este câte-o agapă și nu sunt lăsat să plec?” Iar răspunsul bătrânului a fost unul misterios: „Nu-i lucru ușor”. Deși i s-a cerut o soluție, bătrânul a oferit compasiune și înțelegere.

Relațiile dintre oameni sunt guvernate de tot soiul de cutume, care la rândul lor sunt un amestec de încredere și neîncredere. Adesea ni se întâmplă să oferim ceva, apoi să insistăm ca ceilalți să primească. O facem pentru că bănuim că ei nu sunt cu totul sinceri în refuzul lor și că au nevoie de ajutor să își exprime adevăratele dorințe. Sau insistăm pentru că suntem obișnuiți să o facem și pentru că ne-am simți jigniți ori invalidați de un refuz. Pe de altă parte, oamenii refuză din rușine, din mândrie, din smerenie ori, în anumite cazuri, oferta pe care au primit-o cu adevărat nu le priește. Dar de fiecare dată există între ofertă și receptarea ei acest joc foarte complex al variabilelor. De aceea e complicat să navighezi în situații de felul acesta, iar fără soluții posibile în afara discernământului personal, bătrânul oferă fratelui compasiunea sa.

A doua întrebare, ce este adresată de această dată de ucenicul avvei Sisoe, primește un răspuns care, din nou, trimite indirect la discernământ. „Dacă se face întrunire sâmbăta ori duminica și un frate bea trei pahare de vin, e mult?” Bătrânul zice: „Dacă la mijloc nu-i satana, nu e mult”. Discernământul implicat aici ține de recunoașterea lucrării drăcești, care și ea are o anumită subtilitate.

În jocul ofertelor și al acceptărilor de la fiecare agapă, pe calea pe care o deschide nesinceritatea noastră, se poate insinua lucrarea înșelătoare a diavolului. Ni se oferă și primim ori refuzăm din motivele cele mai inadecvate. Oferim ispitind, refuzăm din mândrie, acceptăm din lașitate mascată în bune intenții și grijă pentru celălalt. Dansul social al ipocriziei și con­vențiilor este locul predilect în care năvodul tentațiilor drăcești se întinde. Și aici discernământul devine crucial.

Felul de a gândi al Părinților, care pune atât de mult accent pe discernământ, responsabilizează pe fiecare în parte. În locul unor soluții facile și al rețetelor universal aplicabile, Părinții ne învață să ne gestionăm propria libertate cu înțelepciune.