Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Comuniunea de pe Muntele Închipuirii

Comuniunea de pe Muntele Închipuirii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Grigore Ilisei - 14 Apr, 2020

Se crapă de ziuă. Soarele iese din cuibarul lui de dincolo de marginile lumii văzute și scaldă cu luminile binefăcătoare întinderile și cuprinderile. Pe un munte, nu de pe fața pământului, ci doar de pe cea a minții, un buciumaș cu viers neasemuit de frumos, răsunător ca un clopot de ­ctitorie, dulce aidoma trilurilor de păsări cântătoare, se suie pe pintenul ce-i umăr al cerului, de unde să fie zărit din toate părțile și auzit hăt departe. Are o carte în mână, o carte grea de credință și înțelep­ciune. Sunt înlăuntrul copertelor pagini povățui­toare de purtare bine plăcută Domnului. Se deapănă filă cu filă istorii petrecute cu multe, multe veacuri în urmă în ținuturile ce foșneau de monahi precum stupii de albine. Curgea pe acel tărâm mierea Rugăciunii. Cuvintele în odăjdii bătrâne și de mare preț mustesc de tâlcuri adânci, de vorbiri între monahi, oamenii lui Dumnezeu. Mărturisesc într-un chip mirabil lucrările lor neistovite, grăiesc de ispite, de căutarea neîncetată a căii spre Împărăția cerească, de ruga ce-o săvârșesc, străduindu-se să urce pe treapta cea mai înaltă a vorbirii cu Dumnezeu, cea a Rugăciunii inimii. Este această carte o Cazanie a călugărilor cu aură de Avă, pre ­numele ei „Patericul”, adică povestea faptelor pe care e dator a le împlini creștinul cel adevărat, implorând pocăința, suind clipă de clipă pe Scara lui Ion Scărarul. E greu acest urcuș și fiecare fuștei lăsat în urmă a cerut mulțime de nevoințe, îndelungi și smerite rugi, spre a zări acel platou de unde se deschide priveliștea mirifică a Grădinii ­Raiului.

Glasul părintelui cititor învăluie răscolitor Muntele Închipuirii. Credincioșii cei mulți călătoriți aici, pe înălțimile alpestre ale spiritua­lității, cu gândul și inima curată, ascultă smeriți și sorb din potirul cuvântului tors fir cu fir din caier dumnezeiesc. Are loc într-un chip nou, pe aripile imagi­nației, comuniunea, ce-i cheia de boltă a cre­dinței. Barierele ridicate la vreme de molimă nu mai există. Poporul cel credincios e umăr lângă umăr, deslușind înțelesul miezos al „Patericului”. Cetitorul, cu inegalabilul său glas, preotul Mircea Stoleriu, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Galata Iașilor, strânge sobor impresionant pe Muntele Athos al Închipuirii. Sute de credincioși stau neclintiți, cu răsuflarea tăiată, spre a auzi rostirile din această minunată carte. În locuința sa, părintele și-a creat un mic studio. Iscusit mânuitor nu doar al vocii, ci și al tehnicii de ultimă oră, înregistrează zi de zi pagini ale „Patericului”. Grupează istorioarele potrivit mesajului ce le leagă între ele. Din fiecare și din toate laolaltă răzbate pătrunzător puterea rugăciunii cea pururi făcătoare de minuni, „corola de minuni a lumii”, potrivit metaforei lui Lucian Blaga. După ce trimite pe WhatsApp înregistrarea în straiul strălucitor al rostirii vocii sale cu sonorități de metale rare, sfinția sa sloveneș­te în cuvinte meșterite un adaos lămuritor, subliniind învățăturile ce se desprind din fiecare istorioară, ce-s de mare folos pe drumul cel lung și greu al Mântuirii. Și așa începe, cu lumină, încredere și speranță, izvorâte din cuvintele cele înțelepte și mult mângâietoare, o nouă zi de ­încercări ce nu-s ușor de depășit. Cei care-au ascultat pornesc la drum având drept călăuză pilda părinților de demult.

Cum se lasă seara, după ce soarele a scoborât în culcușul lui de dincolo țărmurile vederii, credin­cioșii o iau iar pe cărările Muntelui Închipuirii. La ora 21 se roagă ­împreună. Apoi cei reuniți în sobor ascultător și rugător pogoară mai senini în somnul cel binefăcător. A doua zi vor urca iar pe Muntele ­Închipuirii, să se înmiresmeze cu vorbele „Patericului” buciumate de vocea nepereche a părintelui. Glă­suiește ca din ceruri, de pe pintenul cel mai de sus al Muntelui Închipuirii.