Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Congres despre pastoraţia migranţilor şi refugiaţilor

Congres despre pastoraţia migranţilor şi refugiaţilor

Un articol de: Cornel Cadar - 21 Noi, 2009

Statisticile sunt îngrijorătoare. Peste două sute de milioane de persoane trăiesc într-o ţară diferită de cea în care s-au născut (60 de milioane în Europa, 44 de milioane în Asia, 41 de milioane în America de Nord, 16 milioane în Africa, 6 milioane în America Latină şi în Australia). Se estimează că 35 de milioane sunt chinezi, 20 de milioane indieni, 9 milioane pachistanezi, 8 milioane filipinezi... În fiecare an, sute de mii de persoane lasă propria casă şi părăsesc hotarele naţiunii proprii în căutare de siguranţă şi de bunăstare pentru ei şi pentru familiile lor. Cel puţin 15% dintre migranţi sunt clandestini. Treizeci şi trei de milioane de persoane sunt, actualmente, sub mandatul Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi: este vorba în deosebi de refugiaţi, de persoane care au cerut azil. Una din 35 de persoane este migrantă. Din România, în ultimii douăzeci de ani, au emigrat între două şi patru milioane de persoane, cele mai multe cu vârste între 20 şi 35 de ani.

S-au împlinit cinci ani de la publicarea unui document important despre migranţi: „Erga migrantes caritas Christi“ („Dragostea lui Cristos faţă de migranţi“). Documentul, semnat la 1 mai 2005, este un răspuns la noile nevoi pastorale ale migranţilor şi o aplicare punctuală a legislaţiei conţinute în normele canonice.

Cu ocazia acestui an aniversar, în perioada 9-12 noiembrie, a avut loc la Roma cel de-al IV-lea Congres Mondial pentru Pastoraţia Migranţilor şi Refugiaţilor, cu tema: „Un răspuns pastoral la fenomenul migrator în era globalizării“. Au participat reprezentanţi din aproape toate ţările. Din România a fost PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaşi, responsabil pentru migranţi în cadrul Conferinţei Episcopilor din România.

Participanţii au analizat fenomenul migraţiei astăzi, au încercat să găsească un răspuns pastoral, au abordat problema tinerilor şi adolescenţilor migranţi, cooperarea dintre Biserica de origine şi Biserica de sosire în grija pastorală a migranţilor şi refugiaţilor, contextul dialogului ecumenic, interreligios şi intercultural (la această temă, din partea Patriarhiei Ecumenice, a vorbit IPS Stephanos, Arhiepiscop Mitropolit Ortodox al Tallinnului şi al Întregii Estonii), cooperarea dintre instituţiile bisericeşti şi civile, grija pentru migranţii din închisori.

Fenomenul migrator este vechi ca istoria omenirii, însă el nu a luat niciodată o amploare aşa de mare ca astăzi, prin numărul celor implicaţi şi prin complexitatea de probleme ce le ridică la nivel social, cultural, politic, religios, ecumenic şi pastoral.

Unii aleg liber, alţii sunt constrânşi să-şi părăsească propria ţară. Milioane de femei, bărbaţi, copii, tineri şi bătrâni înfruntă dramele emigrării, mulţi dintre ei mai mult pentru a supravieţui, decât pentru condiţii de viaţă mai bune pentru ei şi pentru rudele lor.

Diferenţa economică între ţările sărace şi cele industrializate creşte tot mai mult. Criza economică face să crească numărul şomerilor. Locurile de muncă sunt tot mai puţine. Mulţi se văd obligaţi să-şi părăsească propriile comunităţi şi să accepte munci, uneori umilitoare, în ţări diferite ca limbă şi cultură. Alţii îşi părăsesc propria ţară fugind din faţa războaielor, a persecuţiilor sau a dezastrelor naturale.

Care-i însă preţul plătit de mulţi dintre cei care şi-au părăsit ţara? Promisiuni neîmplinite, salarii de mizerie, discriminare, nedreptate, abuzuri, izolare... Nu puţini au fost înşelaţi de cei care au dorit să-i exploateze şi să câştige de pe urma lor. Căzuţi în plasa traficanţilor, unii au fost aruncaţi în braţele prostituţiei, fiind vânduţi şi schimbaţi ca o marfă. Încrezându-se în oameni fără scrupule, mulţi au murit în deşert, înecaţi în mare sau în fluvii, abandonaţi în munţi, ascunşi în camioane. Destrămarea familiilor, copii rămaşi acasă în seama bunicilor sau a vecinilor… Sunt doar câteva suferinţe cu care se confruntă adesea migranţii.

În ţările de destinaţie ei contribuie economic, demografic, social şi cultural. Preocuparea majoră a guvernelor continuă să fie aceea de a echilibra fluxurile migratorii şi de a lupta cu imigraţia clandestină. Prea puţină atenţie este dată integrării şi drepturilor acestor persoane. Această lipsă de preocupare a dus de multe ori la tensiuni sociale, la marginalizare şi excludere. Au crescut în ultimii ani rasismul şi ura faţă de străini, percepuţi fiind ca prezenţe care aduc probleme şi ca o ameninţare la privilegiile şi identitatea localnicilor.

Într-un asemenea context, Bisericile şi organizaţiile umanitare sunt chemate să le ia apărarea. Ospitalitatea, solidaritatea, iubirea faţă de aproapele sunt valori care trebuie cultivate.

Participanţii la congres au privit şi la binefacerile fenomenului migrator. Se schimbă Bisericile din ţările de origine şi cele din ţările de destinaţie. Migranţii îmbogăţesc Bisericile şi dinamizează predicarea Evangheliei, modul de a trăi credinţa şi de a fi comunităţi deschise. Migranţii reprezintă o mare posibilitate de dialog ecumenic: construirea unui spaţiu în care diversitatea nu este motiv de excludere, ci de creştere reciprocă. Migranţii creştini nu sunt numai destinatarii solidarităţii, ospitalităţii şi asistenţei pastorale, dar protagonişti activi în viaţa Bisericilor.

Bisericile au un rol important în a face să se respecte drepturile lor, precum şi în trezirea în ei a conştiinţei responsabilităţii de a împlini propriile datorii. De asemenea, Bisericile pot deveni punţi de legătură între diferitele culturi şi tradiţii religioase, un model de integrare pentru societate.