În timpurile în care trăim constatăm cu îngrijorare că mulţi oameni care se declară creştini au foarte puţine lucruri care să-i lege de creştinism. Ei au primit botezul în numele Persoanelor Preasfintei
Constantin Cernat, directorul Siguranței, omorât la Gherla de comuniști
Constantin Cernat, fost director general al Direcției Poliției de Siguranță în perioada interbelică, erou în Primul Răboi Mondial, a fost omorât de comuniști în închisoarea de la Gherla.
S-a născut la 18 septembrie 1882 în Letea, județul Bacău. Deși părinții săi au fost plugari, l-au dat la școală, iar el a învățat bine, și-a luat licența în drept la Universitatea din Iași și a ajuns avocat. S-a căsătorit cu Maria Cristescu și a avut trei copii.
Înrolat pe frontul Primului Război Mondial, Cernat a participat la 36 de atacuri la baionetă, fiind rănit de 16 ori. Pentru merite deosebite a fost numit Prim Comisar Regal în vremea Regelui Ferdinand. În 1921 a participat la arestarea participanților la primul congres al Partidului Comunist Român. A fost o vreme directorul Administrației Penitenciarelor. În 1936, în vremea lui Carol al II-lea, a fost numit directorul general al Poliției de Siguranță. S-a specializat în mai multe țări și a primit mari distincții europene: în Franța - Legiunea de onoare, în Polonia - Polonia Restituta, în Cehoslovacia - Leul Alb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se spune în dosarul său de la CNSAS că a avut „atitudine binevoitoare față de etnicii evrei din detașamentele de muncă”.
După război, s-a retras la proprietatea familiei de lângă Focșani. În 1948, a fost ridicat de Siguranța Focșani pentru nepredarea averii și dus la Pitești. Era colonel în rezervă, și ca viticultor, deținea 8 ha de vie. Soția sa a fost arestată și dusă la Târgșor, torturată cu bestialitate, acolo declanșându-i-se o leucemie, iar înainte de arestare fusese obligată să predea totul: casa, crama și instalațiile vinicole, grajdurile, animalele, terenurile.
În 1953, după cinci ani de arest, Constantin Cernat a fost condamnat la temniță grea pe viață, sub învinuirea de „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”. A cunoscut închisorile de la Pitești, Sibiu, Galați, Jilava, Făgăraș și Gherla.
Comisarul de poliție Florin Șinca, în cartea „Martirii Poliției Române”, bazându-se pe documente din arhivele CNSAS, afirmă: „După 12 ani de încarcerare, în majoritate petrecuți la izolare și în zarcă, atunci când în România s-a declanșat un nou val de represiune, Constantin Cernat a fost ucis la Gherla cu bestiale lovituri de rangă, pe coridorul dintre celule, în auzul deținuților care au început să strige gardienilor: «Nu-l loviți, e bătrân!»” În urma loviturilor, a murit la 21 martie 1960, la vârsta de 78 de ani.
Familia sa a aflat de plecarea la Domnul a bătrânului colonel de poliție abia în 1963, când a fost trimis prin poștă sacul cu lucruri aparținătoare. În cadrul emisiunii „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu-Longin, fiul cel mare, arhitectul Alexandru Cernat, a declarat că a ascuns sacul în podul casei și l-a deschis abia atunci, în fața camerei de filmat. În el se aflau: o gamelă și hainele și ghetele din ziua arestării tatălui său. Obiectele sunt expuse acum în Memorialul de la Sighet.
Constantin Cernat a fost îngropat la Cărămidărie, un loc din cimitirul închisorii Gherla. Odată cu el, în așa-numitul „Lot Cernat”, au mai fost arestați încă 30 de inculpați.