Contribuţia bisericească la restaurarea naţiunii române

Conform sondajelor de opinie efectuate de diverse instituţii naţionale şi internaţionale, poporul român este nefericit, deprimat, apatic, derutat şi duplicitar, iar cauza acestei stări generale, după cum relevă aceleaşi surse de informare, o constituie faptul că bunul-simţ nu mai reprezintă o valoare pentru cultura şi civilizaţia românească corespunzătoare generaţiilor care au intrat în mileniul III şi care, încercând să contracareze comunismul, au făcut din "golaniadă" un modus vivendi.

Spre exemplu, studiul "World Giving Index - 2010", realizat de organizaţia caritabilă britanică "Charities Aid Foundation" (CAF), pe baza sondajelor Gallup, care plasează România pe locul 142 din 153 de ţări la capitolul altruism (alături de ţări precum Rwanda, Bangladesh, China, Lituania, Grecia, Serbia, Ucraina, Burundi şi Madagascar), relevă gradul mare de nefericire a poporului român. Aceasta ar fi o explicaţie probabilă a faptului că, potrivit raportului Institutului Naţional de Medicină Legală pe 2009 , numărul de sinucideri în rândul românilor a crescut în comparaţie cu anii anteriori.

După aceea am văzut că, în conformitate cu concluziile raportului STISTOC 2009 (finanţat de "Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică" din România, ce se află în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării), ce relevă faptul că majoritatea românilor trebuie realfabetizaţi teologic şi ştiinţific, poporul român mai are nevoie de o resuscitare emoţională care să îl ajute să devină mai generos decât este în prezent. Dar şi aici ar fi o problemă, pentru că o astfel de resuscitare ar putea alimenta extremismul religios latent al unui popor pasiv, aşa cum este descris poporul român în raportul organizaţiei "Minority Rights Group", publicat în data de 1 iulie 2010, confirmat de un alt sondaj CURS făcut aproximativ în aceeaşi perioadă.

Şi cum nu erau suficiente problemele cu care se confruntă naţiunea noastră, la toate aceste aspecte se mai adaugă şi deruta românilor, care, atunci când sunt lăsaţi să aleagă singuri, nu ştiu în cine şi în ce să mai aibă încredere, conform "Cartografierii sociale a Bucureştiului" realizată în perioada martie-mai 2010 de Departamentul de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice - SNSPA din Bucureşti. Această derută reiese şi din faptul că, în conformitate cu datele aceluiaşi studiu, aproape 30% din populaţia Bucureştiului ar fi apelat la vrăjitori (meteahnă despre care se pot găsi informaţii accesând blogul Monitor Religios) pentru a li se ghici în cărţi, în cafea sau în palmă, deşi jumătate din bucureşteni declară că merg regulat la biserică, preoţii beneficiind în acest context de un înalt nivel de încredere.

Explicaţia plauzibilă a stării deplorabile în care se află naţiunea română o constituie faptul că, de o bună bucată de vreme, bunul-simţ a dispărut din cultura poporului român, după cum reiese din datele oferite de "GFK Custom Research Worldwide - 2006" şi "Metro Media Transilvania - 2007", care relevau la acea vreme faptul că numai 6% din români mai sunt siguri de buna lor creştere (bun-simţ).

Chiar dacă nu este neapărat nevoie să fii creştin pentru a fi un om simţit, totuşi, bunul-simţ este o condiţie esenţială pentru cei care vor să devină buni creştini. Restaurând fiinţa umană prin propria Sa Înviere, Mântuitorul nostru Hristos, "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6), a căutat, implicit, să stârnească semenilor Săi interesul pentru cultivarea bunului-simţ. Or, dacă restaurarea înseamnă înviere, iar învierea în Hristos înseamnă îndumnezeire, rezultă că bunul-simţ este o condiţie esenţială în procesul desăvârşirii umane, care culminează cu mântuirea. În concluzie, din această perspectivă, Biserica Ortodoxă Română trebuie privită ca unul dintre laboratoarele care au ca misiune încredinţată de Mântuitorul Hristos tocmai contribuţia la restaurarea naţiunii române prin reinstaurarea bunului-simţ în societatea contemporană.