Contribuţia femeii în familie

La 11 ani, fiind copil singur la părinţi, simţeam nevoia să mai am un frate sau o soră, să nu fiu singură, să împart viaţa de familie. Tot din copilărie, cam de pe la 3 ani, mi-am dorit să mă fac doctoriţă. Mai târziu am conştientizat, ca adult, aceste gânduri din vremea copilăriei, pornind de la ceea ce am simţit ca mamă şi ca soţie.

Mi-am dorit foarte mult o familie şi cred că asta este menirea femeii, să fie mamă în primul rând. Cred că nu poate fi împlinită până nu devine mamă. Din păcate, sunt destule femei care nu pot să simtă acest lucru, din nefericire pentru ele, şi cu mare regret o spun. Pentru că o femeie mamă are această mare calitate, să-şi corecteze tot ce a greşit ea în trecutul ei sau n-a făcut bine, având acum posibilitatea să aibă un dialog deschis cu copiii ei şi să le imprime mai departe dragostea de familie, educaţia, dragostea pentru oameni. O femeie, până la urmă, sau mama într-o familie, are cea mai apropiată relaţie cu părinţii, indiferent că sunt ai ei sau ai soţului, de care trebuie să se îngrijească, cu copiii, cu rudele şi desigur cu soţul. Între toate aceste persoane care au firile lor, gândurile lor, aspiraţiile lor, ea trebuie să creeze un fel de echilibru şi să aducă pacea, armonia, colaborând în toate, cu toţi şi aducând binele. Pentru că o femeie care este arţăgoasă, nervoasă nu aduce pacea în familia ei, ci, dimpotrivă, aduce neliniştea, teama, nesiguranţa. Atât copiii, cât şi ceilalţi membri ai familiei, dacă au siguranţă şi simt afecţiunea în familie ajung să fie oameni serioşi şi echilibraţi, care ştiu ce vor mai departe în viaţă.

Datorită sensibilităţii specifice, cele mai multe femei lucrează în domenii care implică ocrotirea şi sprijinirea celorlalţi, ajutorarea lor. Dacă privim sociologic, probabil că între medici cele mai multe sunt femei, între profesori cele mai multe sunt femei; în domeniul social, majoritatea sunt femei. Cred că această legătură cu omul i-a fost hărăzită femeii, pentru că ea ştie ce e suferinţa, pentru că ea ştie să aline cu vorba.

În ultimul timp însă observăm că foarte multe femei sunt implicate şi în lumea afacerilor. La nivel mondial avem câteva exemple, nu puţine, de femei preşedinte. Cu discreţie, femeile au câştigat mai mult teren în această zonă de decizie, tocmai datorită seriozităţii cu care îşi îndeplinesc responsabilităţile. Au reuşit să câştige încrederea oamenilor, iar apropierea faţă de om defineşte relaţia. Dar tocmai acest grad de răspundere, stresul la care este supusă femeia astăzi, ar putea duce din păcate, în multe situaţii, la o îndepărtare de familie. De aceea se impune o conştientizare a faptului că depărtarea de familie este cea mai gravă dintre toate.

Prin activităţile zilnice, din cauza faptului că eşti prinsă de dimineaţă până seara, copiii sunt însinguraţi şi aceasta este o consecintă foarte gravă, pe termen imediat, mediu, dar şi lung. Pentru că un copil singur stă la calculator, nu vorbeşte cu părinţii, nu spune ce simte. Seara, când ajung părinţii acasă, discuţia se limitează la monosilabe în care comunicarea efectivă nu există şi atunci copilul îşi pierde din fundamentul pentru viaţa lui de mai departe ca adult, care este familia şi educaţia primară, primordială, care ţine de familie şi de relaţiile din familie şi cu oamenii.

Cred că femeia astăzi a învăţat mult mai mult să fie şi bărbat, dar nu şi-a uitat feminitatea. Avem nenumărate cazuri de femei care s-au implicat în viaţa socială şi care pot fi considerate model, deşi nu sunt neapărat persoane celebre. Apoi, cred că pentru fiecare dintre noi mama este unică şi modelul fiecăreia. Şi cum mama tuturor este cea care a dat naştere Luminii veşnice, tot ea este modelul tuturor femeilor creştine.