Contribuţia Maicii Domnului la mântuire

Cineva mă întreba: „Părinte, cum se poate că se spune la rugăciunea dinainte de Sfânta Împărtăşanie, înainte de a ne împărtăşi, că «Hristos Dumnezeu a venit să mântuiască pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu», cum se poate ca cel dintâi să fiu eu şi fiecare să fie cel dintâi, pentru că numai unul poate fi cel dintâi dintre păcătoşi, nu pot fi mai mulţi, şi atunci cum se poate?“ Se poate aşa că fiecare dintre noi ne considerăm mai păcătoşi decât alţii şi nu ne interesează că altul ar putea fi mai păcătos decât noi. Şi atunci nu e o exprimare absolută, aşa cum e la matematică: doi şi cu doi fac patru şi gata, nu se mai poate înţelege altceva. În cele duhovniceşti, lucrurile sunt mai elastice, pentru că se pot înţelege, printr-un cuvânt, mai multe lucruri. Când zici: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi“, poţi să te gândeşti la ceea ce poate Maica Domnului, adică nu la mântuirea în sine, pentru că mântuirea e prin Hristos, ci la contribuţia Maicii Domnului la mântuire, în înţelesul că, dacă nu era Maica Domnului, nu era nici Domnul Hristos aici, pe pământ, n-ar fi fost posibilă întruparea Mântuitorului. Bineînţeles, e un fel de a vorbi, pentru că, de vreme ce a existat Maica Domnului, nu se poate zice ce s-ar fi întâmplat dacă nu era Maica Domnului. Maica Domnului există, şi dacă există Maica Domnului, înseamnă că ea este mijlocitoare de mântuire în acest înţeles că prin Maica Domnului avem cele ce ţin de Domnul Hristos.