Copila Maria, Fecioara nenuntită

„Opriţi timpul, clipa asta minunată...“ cu versurile acestea începe un cântec vechi. Poate că mulţi dintre noi am opri timpul dacă s-ar putea, dar eu aş face mai mult: aş da timpul înapoi şi l-aş opri doar atunci când aş vedea pe o uliţă de sat o fecioară pe nume Maria! M-aş prezenta şi aş ruga-o să mă lase să o însoţesc până acasă.

Acolo aş intra cuviincios, cu capul plecat, aş spune „sărut mâna măicuţă Ana“ şi aş pune cadourile pe masă: o păpuşă frumoasă, o cutie mare de bomboane de ciocolată şi cea mai frumoasă dintre florile care cresc în ghivece.

În fine, aş pune întrebarea pentru care am bătut atâta cale: cum a primit din partea îngerului o fetiţă, încă departe de vârsta cunoaşterii unui soţ, extraordinara misiune de a-L naşte tocmai pe Fiul lui Dumnezeu?!

Aş încerca să înţeleg cum a primit aşa de senină, de supusă şi de bucuroasă Fecioara Maria această misiune?

Sigur că vestea îngerului anunţa o certitudine, nu o ipoteză. În asemenea condiţii, se mai putea spune „nu vreau, nu pot, am alte priorităţi!”, aşa cum ar spune o tânără din ziua de astăzi?

Ca un reporter amator, aş întreba sincer cum se acceptă cu bucurie o misiune pentru care nu eşti niciodată pregătit, una care-ţi poate schimba întreaga viaţă. Dar nu cumva iubind, doreşti să fii de folos celui cu care împărtăşeşti iubire? În iubire, este pentru mine, cheia legăturii noastre interioare cu Dumnezeu, cheia însăşi a credinţei în Dumnezeu. În cazul acesta, cum se dobândeşte această iubire dacă nu o ai, cum se redobândeşte dacă ai pierdut-o şi, mai ales, de unde ştii că ai găsit cauza justă pentru iubirea ta?

Îmi pun foarte serios aceste întrebări pentru noi, oamenii secolului al XXI-lea - independeţi, individualişti, ameţiţi de atâta informaţie: mai căutăm noi iubirea care te ajută să te devotezi unei cauze superioare?

Dacă această călătorie în timp ar fi posibilă, poate că aş primi direct de la copila Maria, Fecioara nenuntită, harul acceptării prin iubirea cea mai caldă a inimii. Apoi aş reveni în vremea mea şi aş da mai departe harul primit.

Dar poate mai există o altă cale de a primi harul iubirii dumnezeieşti.

Pe data de 15 august sărbătorim mutarea Fecioarei Maria la ceruri, în lumina de aur a lui Dumnezeu, acolo unde Fecioara există pentru totdeauna, împărţind cu generozitate haruri celor care i se roagă cu întreaga sensibilitate a sufletului.

Nu este nevoie să dăm timpul înapoi, dar, cu siguranţă, este nevoie să oprim timpul din când în când pentru a ne concentra la rugăciune. Odată ce rugăciunea intră cuviincios, cu capul plecat, în casa cerească a Fecioarei Maria, iubirea din harul ei se va întoarce ca un dar la tine. Iar tu, bucuros, vei împărtăşi acest dar altora, poate chiar nevrând să te desparţi de bucuria primită.

Nu te teme să dăruieşti, iubirea Fecioarei Maria se oferă fără timp sau limite şi cu cât tu o dai mai departe şi altora, cu atât mai mult o vei primi tu însuţi.