Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Coşeriologie

Coşeriologie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Stelian Dumistrăcel - 02 August 2011

La recent încheiatul Colocviu "Eugeniu Coşeriu - 90 de ani de la naştere", desfăşurat la Iaşi şi Bălţi, între 27 şi 29 iulie a.c., rectorul Universităţii "Alecu Russo" din Bălţi a lansat termenul de coşeoriologi pentru a-i numi (şi) pe cei peste 40 de participanţi din spaţiul dacoromânesc (din Iaşi şi Bucureşti, din Bălţi şi Chişinău, ca şi din Bacău, Cluj-Napoca, Galaţi, Sibiu, Suceava), dar şi din diferite ţări din Europa: Austria, Franţa, Germania şi Ucraina. Meritul de a fi oferit discursului de idei acest termen, nou, îi revine, aşadar, prof. dr. Gheorghe Popa, rectorul Universităţii amintite, care, împreună cu cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, prorectorul Maria Şleahtiţchi şi decanul Facultăţii de Litere, Nicolae Leahu, au asigurat o binemeritată ţinută secţiunii bălţene a Colocviului, început la Iaşi în chiar ziua naşterii sărbătoritului, 27 iulie, în proiecţia şi conducerea prof. dr. Eugen Munteanu, directorul Institutului de Filologie Română "A. Philippide" al Filialei ieşene a Academiei Române.

La proiecţia bipolară Iaşi - Bălţi a Colocviului, trebuie adăugat un al treilea reper, satul Mihăileni din fostul judeţ Bălţi, astăzi raionul Rîşcani, locul naşterii marelui savant, obiectivul unei vizite de sensibilă evocare a trecutului şi de solidarizare, întru preţuire, cu profesorii şi elevii liceului care astăzi poartă numele ilustrului fiu al satului şi cu ospitalierele oficialităţi raionale şi locale.

În rândurile de faţă ne-am propus referirea la faptul că, dacă avem în vedere o analiză lingvistică a cuvântului dat ca titlu acestui articol, în limba română, cu foarte puţine excepţii, termenii neologici care denumesc domenii de cercetare şi de aplicare în practică a rezultatelor acesteia sunt împrumuturi culte, pe cale directă din franceză, italiană şi/sau germană ce au la bază termeni greceşti, frecvente fiind compusele formate din termeni greceşti care cuprind cuvântul logos "studiu", "ştiinţă". Aşa stau lucrurile dacă ne referim, de exemplu, la ecologie (la baza căruia se află cuvintele greceşti oicos "casă" şi logos "ştiinţă") sau la teologie (cu raportare la theos "zeu" şi logos "studiu").

Excepţia notabilă de la această regulă generală (trecând peste termeni ca arhondologie, format după modelul neogrecesc arhondológhion, şi dacologie, un dublet de particularizare faţă de tracologie, datând din anul 2000) o reprezintă eminescologie, numele studierii ştiinţifice sistematice a vieţii şi operei lui Eminescu, datând din 1973, format de la substantivul eminescolog - specialist care se ocupă cu studiul operei şi al vieţii lui Eminescu, printre primii astfel numiţi fiind G. Călinescu şi Ibrăileanu.

Suntem martorii unui moment al conştiinţei lingvistice; exigentul termen de coşeriologie a fost provocat, în spiritul sistemului denominativ internaţional şi românesc, de existenţa unei remarcabile preocupări ştiinţifice pentru studiul şi cunoaşterea, la nivelul exegezei şi al diferitelor segmente ale publicului cultivat, a operei coşeriene, capitală nu numai pentru orientarea, în secolul al XXI-lea, în spirit "integralist", a abordării filozofiei şi teoriei limbii, ci şi pentru înţelegerea superioară a fenomenului lingvistic în acţiune, a limbajului, pe terenul comunicării şi politicii lingvistice, ca şi al deontologiei omului de ştiinţă.

Adoptarea acestui inspirat termen, în perspectiva asumării dimensiunilor şi comandamentelor unei adevărate ştiinţe, poate reprezenta, implicit, exprimarea unei profesiuni de credinţă, în viziunea, exemplară, a principiilor coşeriene privind lingvistica în ipostaza de ştiinţă a culturii: principiul obiectivităţii, al umanismului, al tradiţiei, al antidogmatismului şi al binelui public, servite într-o fascinantă carieră ştiinţifică de peste 60 de ani şi formulate drept învăţăminte ale acesteia de Eugeniu Coşeriu, a cărui ştiinţă a dezvoltat adevărate şcoli în Europa (Germania, Italia, Spania, Franţa, România, Republica Moldova) şi în ţări din America de Sud, dar cu adepţi şi în alte continente. De altfel, cei 90 de ani de la naşterea sa au fost deja celebraţi şi printr-un colocviu omagial la Roma (10-11 iunie), iar între 5 şi 7 octombrie, sub titlul "E. Coseriu, lingüista entre dos siglos", un congres internaţional va avea loc la Almeria (Spania).

Avem toate motivele să sperăm că lansarea, la Bălţi, a termenului de coşeriologie poate avea un destin similar celui al celebrului purtător al numelui de familie de la care porneşte, bălţeanul Eugeniu Coşeriu.