Una dintre poruncile Bisericii spune să se împărtăşească credincioşii de patru ori pe an, în cele patru posturi, sau cel puţin o dată pe an.
Credincioşii ar putea să se împărtăşească la fiecare Sfântă Liturghie, dacă sunt pregătiţi pentru aceasta, dat fiind faptul că la fiecare Sfântă Liturghie este chemarea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă“. Deci e o chemare, un îndemn, este un fel de angajare, se atrage atenţia asupra faptului că există această posibilitate. Preoţii trebuie să-i îndrume pe credincioşi să se împărtăşească mai des. Bineînţeles, împărtăşirea deasă sau rară depinde şi de situaţia credinciosului, precum şi de binecuvântarea duhovnicului, însă Sfânta Liturghie se face în vederea posibilităţii de a se împărtăşi credincioşii.
Nu se poate fixa că trebuie să se împărtăşească credincioşii la toate Liturghiile, pentru că aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o împărtăşire rară nu înseamnă neapărat o mai bună pregătire. Credincioşii ar dori să se împărtăşească de câte ori iau parte la Sfânta Liturghie, dar este necesară pregătirea, cu rugăciunile care se citesc, cu spovedania... Eu nu trag de oameni să se împărtăsească la fiecare Sfântă Liturghie sau să se împărtăşească des, ci trag de oameni să se spovedească des şi nu am succes în chestiunea aceasta, că oamenii tot nu vor să se spovedească des, deci nu vor nici să se împărtăşească des. Pentru mine este important să se pregătească oamenii pentru a se putea împărtăşi, iar dorinţa mea este să se împărtăşească oricât de des.
.jpg)
