Cu sacul, la pomul lăudat

Evocarea valorilor europene de către diverşi formatori de opinie, demnitari sau oameni politici a devenit un clişeu prin care orice vorbitor speră să convingă auditoriul. Deseori doi sau mai mulţi participanţi la o polemică invocă acelaşi argument "european", deşi se situează pe poziţii contrare.

Surprinzător, tocmai cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor instituţii europene sau în ţări vest-europene sunt sensibil mai reţinuţi în astfel de declaraţii. Această constatare ridică semne de întrebare cu privire la mirajul unui sistem perfect de valori, prin însuşirea cărora se rezolvă toate problemele. Aparent, Vestul a găsit şi implementat reguli care soluţionează obstacolele de multe ori insurmontabile pentru individ: boala, sărăcia, bătrâneţea. De asemenea, Europa proclamă o serie de conduite "politically correct" de natură a elimina ura, rasismul, discriminarea, nedreptatea şi lipsirea de drepturi a celor aflaţi în minoritate. Tot Europa înseamnă şi abolirea frontierelor şi libera circulaţie a cetăţenilor europeni.

Ceea ce ne scapă privind construcţia europeană, prin ochelarii fumurii ai complexului balcanic, este că statele dezvoltate din Vest se confruntă cu probleme. Paradoxal, problemele se nasc tocmai din cuceririle atât de mult admirate şi însuşite ca model de tot mai multe state.

Individul european, răsfăţat în confortul civilizaţiei şi fără uzul suferinţei şi sacrificiului, nu mai este dispus să renunţe la starea de bine caracteristică şi nu-şi mai asumă calitatea de părinte. Deficitul populaţiei duce la imposibilitatea pe viitor ca sistemul de asistenţă socială şi medicală să mai susţină generaţia care azi îşi permite să nu procreeze.

Minorităţile atât de ocrotite împotriva samavolniciei majoritarilor ajung să dicteze regulile jocului, lezând de multe ori convingerile şi credinţele celor mai mulţi.

Iar în privinţa frontierelor, tendinţa fărâmiţării şi a diverselor forme de autonomie este tot mai evidentă. Însăşi capitala Uniunii Europene găzduieşte lupte surde între belgienii care doresc menţinerea statului şi valonii şi flamanzii care înclină spre divizarea sa în două ţări distincte.

Chiar la începutul anului, sediul Consiliului European a fost decorat cu un frumos covor conţinând harta Ungariei Mari, fapt de natură a irita europarlamentarii din Slovacia, România şi Austria, alertaţi de eventuale nostalgii teritoriale ale ţării care deţine preşedinţia UE. Să nu mai amintim şi că ţara libertăţii, egalităţii şi fraternităţii s-a făcut remarcată prin rasism la nivel de politică de stat.

Departe de a blama astfel de "valori europene", vedem cum acestea aduc cu ele probleme mai complexe decât cele pe care le rezolvă. Indiscutabil, un sistem de asistenţă socială şi medicală performant este bun. Indiscutabil, cei puţini şi slabi trebuie apăraţi, iar graniţele statale trebuie să permită libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor. Problemele vin din ipocrizia personală sau politică cu care oamenii şi ţările au aderat la aceste valori. Practic, fiecare a căutat în acest clişeu propriul interes, dar a primit la pachet şi "valori" pentru care nu era pregătit. Acest fapt se vădeşte şi prin legislaţia europeană tot mai stufoasă, izvorâtă din nevoia de a norma tot mai multe rapoarte juridice, reglementate diferit în statele membre.

Concluzia este că, după ce am fost euroentuziaşti, dar înainte să devenim eurosceptici, ar trebui să ne facem eurogrijulii, adică să reflectăm de două ori asupra însuşirii altor "valori", căci (aproape) tot ce e bun poate fi şi rău dacă este prost înţeles sau prost aplicat.