Cuba, în centrul atenţiei

Cuba a revenit în ultimele săptămâni în centrul atenţiei. Fidel Castro a renunţat la conducerea ţării marţi, 19 februarie. Gestul a fost interpretat ca o cotitură istorică. După 49 de ani, „el lider maximo“ a lăsat funcţia de preşedinte. Duminică, 24 februarie, Adunarea Naţională de la Havana a aprobat propunerea ca Raul Castro să devină preşedinte al Cubei. Fidel Castro îi predase prerogativele fratelui său, Raul, cu 18 luni în urmă, după ce suferise o intervenţie chirurgicală.

Ajuns la putere în Cuba în ziua de Anul Nou din anul 1959, după înlăturarea lui Fulgencio Batista, Fidel Castro este cel mai longeviv lider comunist din lume.

Sistemul represiv din Cuba a crescut odată cu deteriorarea situaţiei social-economice şi cu izolarea din partea lumii latino-americane. În anul 1961 relaţiile diplomatice cubano-americane s-au întrerupt, iar în anul 1962 SUA a impus embargoul. Începând cu anul 1995 s-a deschis turismului, iar din anul 2002 beneficiază de ajutorul Venezuelei, prin preţuri preferenţiale pentru petrol.

În decursul anilor, mii de cubanezi au fugit peste hotare, adeseori în condiţii periculoase. Castro i-a considerat pe disidenţi contrarevoluţionari plătiţi de americani. Numărul deţinuţilor politici a crescut tot mai mult.

Din cei peste 11 milioane de locuitori, cei mai mulţi sunt catolici (80 %). În cele trei arhiepiscopii şi opt episcopii sunt peste 600 de seminarişti, 600 de călugăriţe şi circa 320 de preoţi. Cele 11 dieceze formează Conferinţa Episcopală Cubaneză.

În regimul lui Fidel Castro, religia a fost descurajată, iar din anul 1962 până în 1992 Cuba a fost în mod oficial un stat ateu. Biserica Catolică nu a fost interzisă, dar au fost expulzaţi preoţi, şcoli cu profil religios închise şi uneori preoţi încarceraţi. De asemenea, sărbătorile nu erau recunoscute.

După anul 1992, prin amendarea constituţiei, Cuba a devenit formal un stat secular. Relaţiile dintre stat şi Biserică au început să se mai îmbunătăţească. De-abia în anul 1998, după vizita papei Ioan Paul al II-lea, autorităţile au permis sărbătorirea Crăciunului.

În anul 2005, la moartea papei Ioan Paul al II-lea, Fidel Castro a participat la o Liturghie de comemorare, în catedrala catolică din Havana. Înainte de Liturghie, a semnat în cartea de condoleanţe: „Papei Ioan Paul al II-lea: odihneşte-te în pace, luptător neobosit pentru pace, inamic al războiului şi prieten al săracilor“, a fost mesajul lui. De peste patru decenii, Castro nu intrase în catedrală. Ultima dată fusese în anul 1959, la nunta surorii sale.

Pentru a celebra a zecea aniversare a călătoriei papei Ioan Paul al II-lea în această insulă din Caraibe, cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, a vizitat Cuba în perioada 21-26 februarie. Cardinalul a transmis credincioşilor cubanezi mesajul papei Benedict al XVI-lea şi a făcut urări ca Biserica să-şi poată desfăşura misiunea ei cu libertatea necesară. A binecuvântat complexul monumental cu statuia papei Ioan Paul al II-lea, alături de inscripţia „Deschideţi larg porţile lui Cristos“. La Havana a ţinut o conferinţă la Universitate, după care a avut o întâlnire cu jurnaliştii. Aici, prelatul a definit inacceptabil embargoul economic impus Cubei şi a salutat pozitiv recenta eliberare a deţinuţilor. În cadrul întrevederii cu noul preşedinte cubanez, Raul Castro, prelatul a solicitat o mai mare deschidere spre libertăţile democratice. În discursul adresat corpului diplomatic acreditat la Havana, card. Bertone a afirmat că „libertatea religioasă nu ar fi integrală şi autentică dacă nu presupune şi o dimensiune publică“.

Unul dintre martorii drumului Cubei şi al Bisericii cubaneze către libertate este Dagoberto Valdés Hernández, în vârstă de 52 ani, tată a trei fii, inginer agronom, fondator, în anul 1993, al Centro de Formación Cívica y Religiosa din Dieceza de Pinar del Rio şi, în anul 1994, al revistei „Vitral“. Când Castro a venit la putere, Valdés era copil. A trăit perioada de libertate anulată, de violenţă instituţionalizată, de persecuţie. La universitate, din cauză că era catolic, îi era interzis accesul la facultăţile umaniste şi atunci s-a specializat în agronomie. Fiind întrebat dacă în cei 50 de ani de comunism cubanezii au învăţat ceva special care să poată sluji ca învăţătură pentru toţi, a răspuns: „Cred că da. Am învăţat să credem în forţa lucrurilor mici, în eficacitatea seminţei, în puterea drojdiei din aluat. Am învăţat să fim umili, să trăim cu picioarele pe pământ, împărtăşind soarta celor care suferă nedreptatea. Am învăţat că Biserica creşte şi se purifică în mijlocul necazurilor şi că acesta este un timp de glorie crucificată şi reînviată pentru noi, ucenicii lui Cristos care trăim în Cuba“.