Cucerirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sau despre imposibilul posibil

"O singură dată Europa a fost botezată: în ziua de 29 iunie, anul 57. Atât cucerirea Romei, cât şi botezarea Europei, ca acte creştine ale unei realităţi vii, au fost săvârşite prin jertfa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel."

Adevăraţii cuceritori ai Romei, capitală a lumii civilizate, simbol al "capătului pământului", au fost Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

O singură dată Europa a fost botezată: în ziua de 29 iunie, anul 57. Atât cucerirea Romei, cât şi botezarea Europei, ca acte creştine ale unei realităţi vii, au fost săvârşite prin jertfa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Primul este răstignit cu picioarele în sus şi capul în jos, pentru a simţi mai bine cerul, aşa cum pruncul nou-născut simte sânul mamei ca izvor al vieţii; celui de-al doilea i se retează capul, pentru ca sângele lui să adape un viitor ogor creştin. Naşul celor doi sfinţi a fost Însuşi Hristos, Acesta determinând noile Nume: Petru - după Simon, şi Pavel - după Saul. Iată un prim semn al imposibilului devenit posibil, această schimbare a ordinii în orice Alfabet.

Întoarcerea Sfinţilor Petru şi Pavel este un al doilea semn justificativ. Petru, de la întreita lepădare de Hristos, parcurge hotărât şi repede drumul plin de suferinţă până la Crucea pierdută; Pavel, de la cumplita prigonire a lui Hristos, cu inima arzând dreptăţii şi cu glasul mărturisind spre mântuire (Romani 10, 10), călătoreşte până la Moartea pentru Hristos.

Şi unul, şi celălalt au vocaţia primilor creatori de comunităţi creştine. Cucerirea lor este cel de-al treilea şi ultimul semn al imposibilului ajuns posibil. Ei nu cuceresc un imperiu, cel roman, ci cuceresc, născând comunităţi creştine, toate egoismele naţionale, împlinindu-şi misia de Părinţi. La temelia Europei, această cucerire trebuia să fi constituit piatra cea din capul unghiului pe care ziditorii nu au luat-o-n seamă; la rezidirea Europei, această cucerire n-ar fi trebuit uitată. Cu o viteză de nedescris, cu o uşurinţă greu de exprimat şi cu un curaj sfidător pentru toate timpurile, cei doi cuceresc timpul şi spaţiul ducând Vestea cea Bună dincolo de acestea şi transformând Mediterana într-o adevărată cristelniţă a ceea ce s-ar fi dorit a fi o altă lume.

Cucerirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel reprezintă acea unică piatră a mărturisirii apostolice. Pot exista mai multe Biserici, Biserica lui Hristos este una, sfântă, sobornicească şi apostolească; pot exista mai multe feluri de mărturisire, mărturisirea lui Hristos este una: cea iubitoare pentru Hristos, total dezinteresată.

Am pierdut această preţioasă cucerire şi am pus în toate un preţ.

Am pierdut această minunată cucerire, în care pământul s-a întrecut cu cerul, şi am uitat c-am fost răscumpăraţi cu scump sângele lui Dumnezeu.

Am pierdut această lăudată cucerire şi, astfel, şansa de a transforma proverbul apa trece, pietrele rămân, în apele trec, piatra rămâne.

Ceea ce era posibil a devenit aproape... imposibil.

Şi totuşi… Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se reîntâlnesc în fiecare zi de 29 iunie pentru a ne cuceri sufletele.