Cuget de copil

Duhovnicia prea mi­nunaților sfinți, părinți bisericești și ierarhi erudiți copleșește înțelegerea noastră atât de mărginită, de multe ori obstrucționată de propria neputință omenească. În duhul smereniei suntem chemați și noi să privim umbletul simplității duhului smerit al sfinților și să‑l acceptăm în gândirea noastră ca pe ceva folositor de suflet. Sfântul Isaac Sirul surprinde micimea noastră în raport cu dumnezeirea zicând:Când vei veni înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune, fă‑te în gândirea ta o furnică și precum cele ce se târăsc pe pământ, și ca un vierme și ca un prunc care se bâlbâie.

Micimea omului în fața atotputerniciei lui Dumnezeu este partea noastră de chenoză, la care suntem chemați toți, spre asemănarea cu Dumnezeu. E rândul nostru să cutezăm nefățarnic, să primim ocara ca pe o binecuvântare, spre Golgota răstignirii păcatelor noastre. Dezgolirea firii umane prin asumarea unei smerenii profunde este calea sigură de apropiere de Hristos, întrucât orice subțiere a smeritei cugetări hrănește părerea de sine. Este atât de sensibilă această punte spre cunoașterea dumnezeiască, încât noi nu putem avea răspunsuri complete, din cauza lipsei de trăire ascetică autentică.

Furnica, viermele și pruncul nu sunt alese întâmplător de sfântul amintit, fiindcă furnica, deși e o făptură foarte mică, trudește neîncetat pentru traiul ei, fiind cel mai elocvent exemplu al lipsei de lenevire din caracterul duhovnicesc al omului ce caută îndumnezeirea prin despătimire. Cât despre vierme, se știe că prefigurează legătura omului cu lutul din care a fost zidit și lupta lăuntrică, ce se permanentizează, a celui care vrea să se desprindă de pământ în chip tainic și să se uite și în sus la frumusețea cerului. Din acest vierme respingător, neimportant, neinteresant, jalnic, neînsemnat, prin Înviere devine un fluture multicolor, vestitor al veșniciei, al bucuriei și mântuirii noastre.

Același sfânt minunat ne încredințează că purtarea de grijă a lui Dumnezeu începe odată cu descoperirea, trăirea și aprofundarea apropierii de dumnezeire cu cuget de prunc: Pruncul se apropie de șarpe și‑l prinde de gât și nu e vătămat de el. Pruncul umblă gol toată iarna. Când alții umblă îmbrăcați și acoperiți și totuși frigul intră în mădularele lor, pruncul șade gol ziua când e frig, ger și gheață și nu suferă pentru că trupul lui nevinovat este acoperit cu o altă haină nevăzută, prin acea purtare de grijă ascunsă, care susține mădularele lui fragede ca să nu se apropie de ele vreo vătămare de la ceva.

Pruncul se apropie de șarpe  ne trimite negreșit către cuvintele Mântuitorului că Apostolii nu vor fi vătămați de otrava șerpilor și a scorpiilor, pentru că în fața harului dumnezeiesc veninul letal al răului pălește, toate devin cu putință, schimbând firea lucrurilor, spre slava dumnezeieștii Treimi. Pruncul umblă gol toată iarna reprezintă tăria somatică dobândită de pustnicii, sihaștrii și cuvioșii despre care noi, în micimea noastră, doar am auzit, am citit în sinaxare și prin care descoperim rezistența inimaginabilă a unor bărbați sfinți și femei evlavioase, care au ajuns la trăiri nepercepute de mintea omenească, prin biruința asupra frigului, a căldurii excesive, a foametei, a singurătății, a luptei deschise cu stăpânitorul cel rău al pustiului.

Haina nevăzută este dobândirea purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru prietenii Lui, pentru casnicii Lui, pentru mijlocitorii și rugătorii prea aleși și plăcuții Lui sfinți, care și‑au dedicat viața lor sfințeniei, prin deșertare de slava omenească, prin smerita cugetare ca principiu al vieții, permanent cultivat în desăvârșirea virtuților. Ei sunt copiii  care strigă Osana!  în locuri pustii și fără de apă. Ei sunt făcliile aprinse ale harului dumnezeiesc în locuri părăsite de oameni, în preajma palatelor imperiale, în mijlocul cetăților din vremea aceea și din vremea de acum. Ei au semănat cu înțelepciune și pricepere liniștea, au biruit patimile, s‑au socotit gunoi în fața lumii, au vărsat mulțime de lacrimi pentru mântuirea întregii lumi, au privegheat și încă priveghează în posturi și rugăciuni pentru ca, în cuget de copil, să‑L roage cu rugăciuni stăruitoare pe Pruncul Iisus să Se sălășluiască din nou și în ieslea sufletelor noastre spre curăție și sfințire, spre dobândirea harului dumnezeiesc, limanul mântuirii noastre.