Cultul goliciunii

Omul modern, captivat şi cucerit de inovaţiile tehnolo­gice, se află într-o continuă criză de identitate. Nu se regăseşte în noul context al vieţuirii pe pământ şi nici nu mai are capacitatea de a privi trecutul, pentru a-l exploata constructiv în perspectiva unui viitor aşezat pe valorile profunde ale spiritualităţii, ale trăirii în Hristos. Criza se a­dân­ceşte treptat, dar sigur, mer­­gând într-o direcţie total greşită, şi anume aceea a lipsei iubirii de Dumnezeu, cauzată prin zămislirea nefirească a egoismului bolnăvicios, ridicat pe podiumul unei virtuţi ma­le­fice, care aşteaptă aplauze ne­în­cetate. Ploaia oţelită a să­ge­ţilor arzătoare ale celui rău este din ce în ce mai proeminentă, mai zgomotoasă şi a­me­nin­ţă­toare la adresa umanităţii.

Poate cea mai primejdioasă lovitură a răului este dezgo­li­rea omului de veşmântul cel de din­afară, spre asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare, du­când la deşertificarea în­su­şi­rilor native ale sufletului, a­nu­me sentimentul, voinţa şi ra­ţiunea. Aici este lupta cea mai aprigă, la baionetă, cu în­chi­nătorii ido­latri şi slujitorii răutăţilor fără de pocăinţă şi îndreptare, cu slugile răului, care promovează depersona­li­zarea omului. Cea mai expusă şarpelui este femeia, care, fiind lăudată lin­gu­şitor pentru frumuseţea ei, cade năucitor în iubirea de sine, fiind, din acel moment, uşor de manipulat şi exploatat pe piedestalul pre­zen­tărilor de modă. Aici nu mai dictează conştiinţa, ci instinctul ase­mănării cu făpturile inferioare omului prin prezenţa penelor de păsări exotice sau prin ase­mănarea cu lumea nevăzută prin apariţia femeii purtătoare de aripi îngereşti. De aici influenţele actuale ale lumii de lângă noi, în care omul e tot mai aproape de animale şi se identifică cu ele, fiind su­biecte tot mai prezente în scenariile multor filme, ale videoclipurilor muzicale şi ale modei de lux, cu pu­ternice afecţiuni asupra adolescenţilor şi tine­rilor de pretutindeni. Îndemnul la goliciune este tot mai pe faţă şi mai obraznic, fapt care a­van­sează primejdios spre o norma­li­tate a imoralităţii, omul devenind imun la eventualele cri­tici a­supra comportamentului deviat şi asemănător lumii păgâne apuse de mult. Ar­hi­tecţii trufiei se străduiesc te­meinic să creeze femeia - idol, adulată nu numai de bărbaţi, dar mai ales imitată de femei, care devine model, prototip al neascultării şi nesupunerii, tot mai agresivă şi posesivă, mai indiferentă şi nepăsătoare, unică în felul ei, dar diversificată în multitudinea de a prezenta, tot mai dezinvoltă, feţele nebănuite ale căderii luciferice.

Chipul goliciunii trebuie per­ceput ca fiind ceva normal, ba chiar de toată lauda, care să producă invidie, dar şi frustrare, nemulţumire, com­pă­ti­mire, neîmplinire etc. Se poate vorbi de o amestecare de trăiri necontrolate, care duce la lipsa unei fericiri permanente, despre care se credea că există, însă patimile nu produc decât amărăciune şi amăgire.

Se observă o incapacitate de a acţiona asupra păcatului, de a-l combate, de a-l demasca şi răstigni în văzul conştiinţei curate create de Dumnezeu. Ati­tudinea de a spune direct lucrurilor pe nume nu este un atac asupra toleranţei umane, căci cu păcatul nu se poate negocia în vreun fel, el reprezentând un pericol la integritatea gândirii umane, o breşă pentru sălăşluirea şi săvârşirea ră­u­lui. Păcatul goleşte şi dez­go­leş­te pe om prin intensitatea a­su­mării lui şi prin lipsa du­hov­nicească a unei strategii de înlăturare rapidă din minte, cuvânt şi faptă.

Aşadar, goliciune nu este doar aceea care se vede, ci transpunerea ei în interiorul omului unde creează un gol imens, care se naşte brusc în sufletul celui mândru şi trufaş, egoist şi iubitor de fapte rele, devenind unealta diavolului prin amăgirea vicleană, că dincolo de ceea ce se vede nu mai e nimic, că totul este permis, că voia omului nu poate fi în­gră­dită de nici o lege, că libertatea ne dă dreptul unui libertinaj total, că păcatul nu e păcat, că iadul nu există şi că raiul nu e altceva decât clipa trăită pe pământ în desfătările lumii acesteia. (Pr. Horia Prioteasa)