Cum a ajuns copilul fetiţei de 10 ani să fie apărat de Codul Penal

Nu s-a auzit nici o voce la fel de sonoră, din zona jurnalismului, care să militeze pentru viaţa copilului „minorei Florina“

Agenda publică a ultimelor zile este ocupată de un caz deosebit, petrecut într-un sat din judeţul Neamţ. O fetiţă de 10 ani era trimisă din când în când de părinţi la bunica sa, cu medicamente şi mâncare. Fiind nevoită să rămână peste noapte în casa bunicii, a fost violată de unchiul ei, fratele mamei, în vârstă de 19 ani. După patru luni, fetiţa, Florina, acuza dureri de burtă, iar medicii de la spitalul judeţean din Piatra Neamţ au descoperit că este însărcinată în luna a patra. Una din soluţii pentru asemenea situaţii, de minore rămase însărcinate în urma unui incest, este întreruperea sarcinii, dar în cazul Florinei soluţia era deja riscantă, aşa că medicii nemţeni au trimis-o pe fetiţă la Maternitatea „Cuza Vodă“ din Iaşi.

Medicii de la Iaşi, întruniţi într-o comisie de etică, au concluzionat că nu este cazul să se întrerupă sarcina, mai ales că deja se afla în cea de-a douăzecea săptămână de evoluţie, pentru că nu era pusă în pericol viaţa mamei şi nici cea a fătului. Imediat s-a pornit un val de indignări dinspre unii „editorialişti“ din presa noastră democratică. S-a criticat, mai întâi, cu asprime, actualul Cod Penal, care nu permite rezolvarea rapidă a unei situaţii asemănătoare cu cea în care se află minora Florina. Un asemenea editorialist chiar a propus o „şmecherie“ care se poate extrage din Codul Penal, pentru a permite medicilor să facă întreruperea de sarcină.

De partea cealaltă, nu s-a auzit nici o voce la fel de sonoră, din zona jurnalismului, care să militeze pentru viaţa copilului „minorei Florina“. Părea că doar actualul Cod Penal, care-i împiedică pe medici să întrerupă o sarcină care a depăşit paisprezece săptămâni de evoluţie, este de vină pentru situaţia de faţă. Adică, Florina nu ar mai fi fost un „caz de presă“, dacă ar fi existat temeiul legal pentru întreruperea sarcinii în săptămâna a douăzecea.

Chestiunea de faţă nu este legată doar de prevederile Codului Penal. Şi este de toată lauda atitudinea medicilor ieşeni, care n-au pus iute mâna pe chiuretă, ci s-au gândit în primul rând la viaţa acelui copil. Unul dintre aceşti medici explica unor jurnalişti că ei se chinuie să menţină în viaţă copii născuţi prematur, la 24 de săptămâni, cu aparatură de ultimă oră şi ar fi o crimă să decidă omorârea unui făt care are o evoluţie normală şi nu pune în pericol viaţa mamei.

Cazul copilei Florina arată câtă ipocrizie se poate ascunde în spatele unor principii „măreţe“. Avem Direcţii de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în fiecare judeţ, care nu fac altceva decât să intervină după ce inevitabilul s-a petrecut (copii maltrataţi de părinţi, părăsiţi de părinţi, puşi să cerşească sau obligaţi să ducă o viaţă la limita demnităţii umane). Avem servicii de consiliere pentru viitoare mame minore. Avem instituţii publice care au fost obligate prin lege să amenajeze rampe de acces pentru persoane handicapate, dar reacţionăm fără milă în cazul ipotezei că, în urma unui incest, ar rezulta un copil cu handicap.

Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), numai în anul 2008 aşteaptă să nască peste 500 de minore cu vârste mai mici de 15 ani, multe dintre acestea fiind violate de rude. Dacă ar fi să ne ghidăm după opiniile unor jurnalişti din presă, aplicând principiile lor drastice de eugenie, cei 500 de copii nu ar trebui să trăiască. Avem, în schimb, un spor natural (diferenţa dintre persoanele născute şi cele decedate) negativ de -4.600 de persoane în luna aprilie a acestui an. Avem sute de mii de copii lăsaţi acasă de părinţii care muncesc aiurea în străinătate. Avem alte zeci de mii de copii născuţi, în cadrul etniei rromilor, de mame sub 15 ani. Despre acestea vorbim mai puţin, dar ne grăbim să arătăm străinilor care ne „monitorizează“ rampele pentru handicapaţi la toate ministerele, prefecturile, primăriile şi direcţiile judeţene, pe care nu urcă nimeni. (Ar fi extrem de utilă o statistică din care să aflăm câte persoane aflate în căruţ de handicapat au fost primite în audienţă de miniştrii, prefecţii, primarii şi şefii de instituţii publice şi, mai ales, cum li s-au rezolvat solicitările.)

Cât despre cazul copilului Florinei, el se va naşte protejat de Codul Penal şi, se pare, foarte puţin de iubirea noastră de oameni.