Biserica Ortodoxă Română a împlinit anul acesta 100 de ani de la ridicarea la demnitatea de Patriarhat (4 februarie 1925) și 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (25 aprilie
Cum răspundem necuviinţei
Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut în vremurile noastre. Un domn a cumpărat un ziar de la o gheretă unde se vindea presa. Omul a cerut jurnalul dorit, salutându-l respectuos pe vânzător. Răspunsul a fost unul foarte nepotrivit, ziarul fiind împins cu grosolănie în direcţia lui. La acest gest, cumpărătorul a zâmbit politicos băiatului şi i-a urat o zi liniştită în continuare.
Văzând episodul consumat între cei doi, un prieten l-a întrebat pe omul cel politicos ce părere are despre o asemenea purtare grosolană: „De ce ai fost aşa de politicos cu el?“ Răspunsul a fost: „De ce nu? De ce să-l las pe el să hotărască cum să acţionez?“
Cuvântul cel mai însemnat din răspunsul omului matur este verbul „a acţiona“. Cumpărătorul de ziare a acţionat, pe când cei mai mulţi dintre noi nu acţionăm când este vorba de ceilalţi. El a fost propriul său stăpân. Nu i-a lăsat pe ceilalţi să-i determine comportamentul. A fost liber. Nu a stat la cheremul josniciei, al nerăbdării, al meschinăriei şi mâniei altora. El a fost cel care a ţinut lucrurile sub control. Nu s-a lăsat stăpânit de principiile celorlalţi oameni, ci doar de ale sale, şi nu a zis ceea ce noi spunem de multe ori: „Cât de tare a putut să mă enerveze! M-a scos din sărite! Numai când îmi aduc aminte, mi se urcă sângele la cap!“
Omul nostru, în loc să se lase transformat de atmosfera din jur, a acţionat reuşind să o transforme. (Preluare din vol. „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. I, Editura Sophia, 2007)






.jpg)