Cum se construiește o scară de valori

Felul în care ne descurcăm în viață, succesul și eșecul, relațiile cu cei din jur, bucuria de a trăi - totul depinde de felul în care s-a construit, în timp, scara noastră de valori. Să ne imaginăm că, într-un fel sau altul, reperul muzical suprem al unui om sunt manelele și el ajunge să lucreze într-un colectiv în care toată lumea e pasionată de jazz. Sau de muzică simfonică. Sigur nu se va simți în largul lui. Valabil și în situația simetrică, a melomanului iubitor de Mozart și Bach care trăiește sau lucrează într-o comunitate de maneliști.

Dar bietul om căruia nu-i place nici un fel de muzică, el unde se va simți bine?

Această întrebare, deloc retorică, ne facem să ne gândim că, în construcția unei scări de valori - care în mod normal nu se termină niciodată, căci cât trăiește omu-nvață - primul lucru care contează îl constituie stabilirea și definirea domeniilor luate în calcul. Or, e greu de contestat faptul că rețeta ideală e aceea care include cât mai multe teritorii. Cu cât îți stabilești mai multe repere - din muzică, religie, literatură, arte, științe, societate, economie, istorie, geografie, sport etc. -, cu atât ai mai multe șanse la o viață de împliniri, echilibrată, solidă, „bazată”, cum spun tinerii de azi.

Căci un reper, în orice domeniu, nu înseamnă neapărat un model pe care intenționezi să-l urmezi, ci o sursă de meditație asupra rosturilor existenței în general și a existenței tale în particular. Dacă citești și prețuiești, de pildă, vorbele înțelepte și pline de har ale unui sihastru nu e neapărat cu gândul să intri și tu într-o singurătate evlavioasă, ci doar ca să te umpli de adevărul spuselor sale.

După cum dacă admiri performanțele unui mare sportiv nu-i musai să te apuci și tu de sport - poate nici nu mai ai vârsta, la urma-urmei -, ci numai să prețuiești efortul, determinarea și talentul lui. Și poate, de ce nu?, să te gândești: „Dacă el e pe locul 3 în lume, ce-ar fi să mă străduiesc să fiu și eu măcar pe locul 3 la mine la serviciu?”.

Un al doilea lucru fundamental pentru construirea scării de valori personale este cine o face. Răspunsul este: toată lumea! Părinții, frații mai mari (sau chiar și cei mai mici), bunicii, celelalte rude, profesorii, școala ca instituție, Biserica, prietenii, anturajul (care nu e format numai din prieteni), comunitatea, societatea în ansamblul ei, artiștii, oamenii de cultură, presa, instituțiile cu care intri în relație, influencer-ii online și, nu în ultimul rând, tu însuți - toți contribuie, direct sau indirect, bine sau rău, la felul în care ți se construiește scara de valori, construcție la care te vei raporta toată viața.

Și cum știi ce să păstrezi și ce să ignori, ce este cu adevărat valoros și peren, ce este o modă trecătoare și ce este de evitat din toate puterile?

Grea întrebare! Prin discernământ, firește, dar discernământul cum ți-l formezi? Ei, bine, scara de valori este în mare măsură autore­ferențială: dacă începi cu Mihai Eminescu, dacă îl pui pe Mihai Eminescu în fundație, nu prea ai cum să continui cu telenovele.

Ceea ce ne oferă răspunsul, oarecum sugerat deja, și la ultimele întrebări fundamentale: când trebuie să înceapă construcția și cât trebuie să dureze?

Înainte de-a merge la şcoală - respectiv toată viața.