Cuvânt din amvon: Naşterea Domnului şi renaşterea noastră

▲ Vine la noi Mântuitorul lumii să împace popoarele, să liniştească minţile,

să spele păcatele şi să mântuiască sufletele noastre; dar noi oare

ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? ▲

Fără naşterea duhovnicească, nici un creştin nu poate să se mântuiască, după cuvântul Mântuitorului care zice: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este“.

Dar, fraţii mei, când şi cum primim noi această duhovnicească naştere prin apă şi prin Duh? Negreşit, această naştere o primim toţi la Sfântul Botez. Însă ştim că mai este şi a doua naştere duhovnicească, ce se face prin Taina Spovedaniei şi prin canon de pocăinţă, numită şi „al doilea botez“, după rânduiala tainelor creştineşti.

Deci prin adevărata spovedanie şi pocăinţa cea cu lacrimi se face o naştere spirituală. Despre aceasta zice Sfântul Grigorie Teologul: „Lacrimi de pocăinţă vărsându-se, este asemenea cu botezul“ („Hexaimeron“, op. cit., p. 156).

Mare este pocăinţa şi lui Dumnezeu foarte iubită, căci voia Lui cu adevărat o face. Aceasta este masa lui Dumnezeu, că printr-însa vine mintea oamenilor. Zice şi Mântuitorul: „Mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu celui din ceruri“. Deci pocăinţa este pâinea lui Dumnezeu cea minunată. Iar bucatele cele de multe feluri ale lui Dumnezeu sunt înfrânarea, postul, privegherea, rugăciunea întinsă şi supunerea cu smerenie. Că de aceasta se îndulceşte Dumnezeu mai mult decât de celelalte jertfe.

Cea mai bună pregătire pentru întâmpinarea Mântuitorului este pocăinţa, mărturisirea cu căinţă a păcatelor şi începerea unei vieţi duhovniceşti noi în Iisus Hristos. Iată, Mesia vine, Fiul lui Dumnezeu este trimis de Tatăl în lume, Fecioara Maria şi bătrânul Iosif caută loc de naştere în Betleem, dar nu găsesc. Steaua se pregăteşte să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil, care a slujit la taina Întrupării, se bucură. diavolii se cutremură, iar lumea aşteaptă şi se pregăteşte sufleteşte să-L primească pe Pruncul Iisus.

Dar noi cum ne pregătim să-L primim pe Hristos? Vine în lume Domnul păcii, va afla El loc de odihnă în inimile noastre? Oare noi ne-am împăcat prin pocăinţă cu Dumnezeu şi fiecare unul cu altul, prin iertare?

Vine la noi Mântuitorul lumii să împace popoarele, să liniştească minţile, să spele păcatele şi să mântuiască sufletele noastre;dar noi oare ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? Ne-am mărturisit păcatele la duhovnic? Am plâns pentru ele? Am făcut canonul cuvenit? Ne-am înnoit duhovniceşte prin rugăciune, prin milostenie şi împăcare? Ne-am unit cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie? Sau tot amânăm pocăinţa până va veni fără veste vremea sfârşitului?

Fecioara Maria a găsit loc de naştere Fiului lui Dumnezeu în peştera din Betleem, că nimeni n-a vrut s-o primească. Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre? Dar El nu intră să se sălăşluiască în inimile pline de ură, de răutate, de mândrie şi desfrânare. Hristos nu intră în casele unde stăpâneşte beţia, uciderea de copii, desfrâul şi necredinţa. Hristos nu se naşte prin Duhul Sfânt în inimile robite de patimi şi mai ales de duhul mândriei şi al deznădejdii.

Aşadar, să ne pregătim că vine Hristos în lume s-o împace şi s-o înnoiască, căci lumea nu mai poate trăi fără El. Vine în casele şi inimile noastre să ne nască din nou, să ne ierte păcatele, să ne dăruiască Trupul şi Sângele Său, să ne prefacă inima împietrită în Biserică vie, în altar de rugăciune şi de jertfă. Deci, nimeni să nu fie trist şi tulburat! Nimeni să nu-I închidă uşa sufletului său. Nimeni să nu mai zacă în beţii şi desfrâu, în nepăsare şi necredinţă. Ci să ne curăţim şi să ne împăcăm, să ne înnoim duhovniceşte şi, împăcându-ne unii cu alţii, împreună cu îngerii să cântăm: „Hristos se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul!“. (Arhim. Ilie Cleopa, Predici)