De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Cuvânt şi faptă
Scriptura descrie prima lucrare săvârşită în Univers drept un act de vorbire. Dumnezeu, prin Cuvântul Său dintru începuturi, a rostit: „Să fie lumină!“ La fel, momentele importante ale vieţii noastre sunt marcate prin vorbirea care în aceste cazuri are o eficienţă deosebită. Când controlorii de zbor anunţă în difuzoare: „Decolarea!“, când mireasa spune: „Da!“, acestea nu sunt informaţii, ci sunt fapte. Tot ce este bun în viaţa omenească se face prin cuvânt, fie că e rostit, fie că nu. Orice drum construit, orice masă gătită, orice bob de grâu care creşte, toate acestea au loc prin ceea ce fiinţele omeneşti au spus ori au intenţionat.



.jpg)