Cuvinte cu putere multă îngemănate într-un florilegiu omiletic

În afară de pilda prin faptă, preoții n-au decât un singur mijloc, o singură cale de vindecare: învățătura prin cuvânt, adică predica. Aceasta este instrumentul, aceasta este hrana, aceasta ține loc de medicament.” Așa definea locul și im­portanța omiliei în misiunea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu unul din cei mai de seamă predicatori ai Bisericii, din toate timpurile, Sfântul Ioan Gură de Aur. Mi-am amintit de cuvin­tele dumnezeiescului Părinte par­curgând scrierea omiletică, în două volume, a Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Cuvintele Domnului - Comoara ascunsă în țarină, apărută la editura Cuvântul Vieții, a Mitropoliei Mun­teniei și Dobrogei. Cele două volume, Predici la duminicile de peste an și Predici la praznice împă­rătești și sfinți, nu doar că îmbo­gățesc literatura noastră omiletică, ci reprezintă continuarea unei binecuvântate tradiții românești, în care vlădicii s-au dovedit mari misionari, prin faptă și cuvânt, ai slovelor dumnezeiești, acordând o impor­tanță majoră scrisului și activităților pastoral-misionare. Amintim aici de Sfinții Ierarhi Varlaam, Antim Ivireanul și Andrei Șaguna, iar în secolul XX, de mulțimea ierarhilor români predicatori. Omiliile adunate în cele două volume - impresionante atât prin bogăția conținutului, cât și prin aspectul grafic deosebit al lucrării - reprezintă rodul activității predicatoriale, fiind încredințați de autor, în prefață: „predicile aș­ternute în paginile următoare au fost rostite cu diferite prilejuri și nu au fost alcătuite din dorința de a fi așezate în rama slovelor nemuritoare ale învățăturii, ci au fost rostite spre a fi de folos altora, având un vădit caracter pastoral-misionar”. Astfel, parenezele rostite, apoi transcrise și revăzute de către Preasfințitul Părinte Timotei, constituie un stăruitor îndemn de a nu uita ținta finală a vieții noastre, dobândirea Împără­ției cerurilor, lucru sugerat și de titlul inspirat.

Primul volum conține 96 de predici, împăr­țite după marile diviziuni ale anului liturgic: duminici ale Penticostarului, cu 17 omilii, duminici ale Octoihului, cu 58 de omilii, și duminici ale Triodului, cu 21 omilii. Este evident că autorul a inserat mai multe predici la anumite duminici tocmai pentru a accentua faptul că Evanghelia lui Hristos rămâne mereu vie, lucrătoare și-i stimulează mereu pe slujitorii Altarului să găsească noi și noi învățături cuprinse în pericopele citite în cadrul Sfintei Liturghii duminică de duminică, concentrate în titlurile alese de Prea­sfințitul Timotei pentru fiecare dintre ele. De exemplu, pentru Duminica a cincea după Paști, a Samarinencei, autorul ne oferă trei teme de meditație, dar și de inspi­rație pentru predicatori: Lumina lui Hristos, dialogul și răspunsul samarinencei; Dialogul înalt despre lumină, disponibilitate și universalitate; Râvna samarinencei care L-a adus în cetate pe Dumnezeu. Referindu-ne la conținutul omiliilor, apreciem lejeritatea cu care Preasfințitul Timotei, sondând cu atenție nevoile spirituale ale credincioșilor, a abordat o tematică variată: dogmatică, morală, istorică, dar și pastoral-misionară, probând temeinica pregătire biblică și teologică și capacitatea de a aborda subiecte mereu actuale din viața societății, dovedind multă originalitate, o înlănțuire cu caracter sui-generis a ideilor, prezentate într-un limbaj cald, părintesc, cu neîndoielnice calități de narator, așa cum îi șade bine unui vlădică descendent din binecuvântata Moldovă, care a dat culturii națio­n­ale pe marii clasici ai literaturii române. Predicile Prea­sfințitului Părinte Timotei, un mare iubitor al literaturii patristice, au și un explicit caracter parenetic, îndrumător, pline de sfaturi adresate din inimă de părinte duhovnicesc.

Cele 96 de omilii din primul volum reprezintă tot atâtea trepte de urcuș duhovnicesc către Împă­răția lui Dumnezeu, zidite de Preasfințitul Timotei prin cuvânt temeinic, prin utilizarea unei întregi palete de argumente din Sfânta Scriptură și Sfânta Tra­diție, din teologie și iconografie, prin presărarea, de asemenea, a multe mărturii din literatură, istorie, dar și din numeroase expe­riențe personale. Scopul urmărit este unul bivalent, bine conturat: de a-i zidi duhovnicește și de a-i captiva pe auditori/cititori, dar și de a-și exprima prin ele propriul crez cu privire la menirea predicii, învederat de altfel în cuvântul-înainte: „o chemare sfântă, o îndatorire de căpătâi, devenită testament pentru toți slujitorii Sfântului Altar”.

Cel de-al doilea volum, dedicat panegiricelor rostite la praznice împărătești sau la sărbătorile unor sfinți, conține 118 predici, grupate în patru capitole, după timpul liturgic al rostirii lor: predici la Praznice împărătești - 20 omilii; predici la Praznice ale Maicii Domnului - 15 omilii; panegirice la sfinți - 72 omilii; cuvântări la slujbe din perioada Triodului - 11 omilii. Din cuprinsul lor deducem alese cali­tăți ale autorului: iscusit și erudit mântuitor al condeiului, liturgist de excepție, care se implică afectiv și pune în slujba cuvântului rostit și a celui scris toată sensibilitatea și cunoașterea sa, având ca rezultat predici pline de miez teologic și duhovnicesc, înveș­mântate în straie de sărbătoare, printr-un limbaj bisericesc adecvat, neavând pretenția de a urma modelul clasic al omiliilor scrise la masa de lucru, apoi date spre tipărire, ci rostite cu emoție și empatie, cu dorința de a-i zidi du­hovnicește pe credin­cioși prin bogă­ția învățăturilor cuprinse în ele, dar și prin implicarea sufletească a celui ce le-a simțit și apoi rostit.

Ampla lucrare Cuvintele Domnului - Comoa­ra ascunsă în țarină, în două volume, cuprinde impresionanta strădanie a Preasfinți­tului Părinte Timotei Prahoveanul de a oferi slujitorilor sfintelor altare, școlilor de teologie din România, dar și râvnitorilor creștini, dornici de a cunoaște cât mai mult din învățăturile sfintei noastre Ortodoxii, cel puțin o predică pentru toate duminicile de peste an, pentru toate praznicele împărătești și cele ale Maicii Domnului, dar și pentru zilele de cinstire ale unor icoane de-ale Născătoarei de Dumnezeu, atât de iubite și prețuite de popor, lucru inedit, de altfel, în literatura omiletică românească, dar și pentru zilele de proslăvire ale sfinților, mai cu seamă ale celor odrăsliți sau cu sfinte moaște în pământul nostru românesc.

Nădăjduind că slovele dăltuite întâi în inimile credincioșilor și ulterior așternute pe hârtie de Preasfințitul Timotei „vor ajunge în pământ bun și vor da roade”, îi dorim în continuare „cuvânt cu putere multă” și inspirat condei, spre a ne bucura și pe mai departe de astfel de florilegii omiletice atât de necesare în spațiul ortodox contemporan.