„Dacă îi dai părticica omului acasă, l-ai lipsit de Liturghia din ziua aceea“

Una dintre practicile necanonice întâlnite uneori în parohii este oferirea acasă, pentru credincioşi, a părticelelor scoase la Proscomidie. Pe lângă textul Sfântului Simion al Tesalonicului, care zice: „Preotul care va da părticele din altar poporului să nu mai fie preot“, alte argumente în acest sens regăsim şi în câteva pasaje din cuvântările părintelui Cleopa.

Preoţii de mir se apucă şi dau părticele poporului, acasă. Să nu faceţi, că nu-i lucru canonic. O particică pusă în potir este ca o rază de soare; poţi să pomeneşti un milion de suflete. Dar acele părticele reprezintă faţa sufletului pomenit la Sfânta Liturghie. Mare greşeală fac preoţii care dau părticele acasă, la oameni. Mare păcat fac! Nu-i voie. Să vii să-mi arăţi unde scrie să dai părticica acasă. Dacă îi dai părticica omului acasă, l-ai lipsit pe el de Liturghia din ziua aceea; nu mai are parte. Nu mai are nici o Liturghie, nici o împărtăşire euharistică cu Hristos în Liturghia aceea. Părticelele se scot la Sfânta Proscomidie, din prescura a patra pentru vii şi din prescura a cincea pentru morţi şi morţii grabnic. Ele rămân pe sfântul disc, că dimineaţa sunt numai blagoslovite, nu-s încă sfinţite.

Iar la Sfânta Epicleză, la invocarea Sfântului Duh, preotul ridică mâinile în sus, face trei metanii până la pământ şi cheamă pe Sfântul Duh, zicând: „Doamne, Cela ce pe Preasfântul Tău Duh L-ai trimis în ceasul al treilea Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci-L înnoieşte nouă, celor care ne rugăm Ţie“. Apoi face o metanie cu fruntea până la pământ şi iar ridică mâinile şi cheamă pe Preasfântul Duh, de trei ori. Şi când termină această chemare a Sfântului Duh, el arată dumnezeiescul agneţ şi sfântul potir şi zice: „Şi fă, adică, pâinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău. Amin. Iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sângele Hritosului Tău. Amin“. Şi binecuvântându-le, zice: „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin!“. Apoi, preotul stă în genunchi şi se roagă împreună cu tot poporul, pentru toată lumea.

„De o mie de ori este mai bine să iei anafură“

Aceasta este inima Sfintei Liturghii, căci acum se coboară Duhul Sfânt peste Sfintele Daruri, care se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar părticelele ce se scot pentru vii şi pentru morţi, nu se prefac în Trupul şi Sângele Domnului, ci se pun la urmă în sfântul potir şi se sfinţesc când se ating de Preacuratele Taine. Atunci, preotul zice: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi. Amin“.

În clipa aceasta, când aceste miride sau părticele se adapă cu dumnezeiescul Sânge, noi toţi, vii şi adormiţi, ne împărtăşim euharistic, gânditor cu Iisus Hristos. Sufletele pomenite, fie că sunt în rai, fie că sunt în iad, fie că sunt în cer sau pe faţa pământului, în clipa aceea au împărtăşire euharistică gânditoare cu Hristos, că Dumnezeu în tot locul este de faţă. Iar dacă preotul îţi dă părticica, nesfinţită, dimineaţa, să n-o luaţi, de o mie de ori este mai bine să iei anafură, că anafura este sfinţită în cadrul Sfintei Liturghii, dar părticelele nesfinţite nu se dau acasă, Doamne fereşte!

Deci, în clipa în care părticelele tale s-au adăpat în sfântul potir, în clipa aceea tu te-ai împărtăşit cu Iisus Hristos şi cu toată Sfânta Treime. Acesta este rolul sfintelor părticele la Sfânta Liturghie. Iată de ce trebuie să veniţi cât mai regulat la biserică. Nu să i-o dea omului acasă s-o pună prin castroane. Vai de mine, ce nebunie! Cine ţi-a spus că ai voie să dai părticele acasă? Niciodată nu se dau părticele. (Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 1 şi 3)