Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Dacă nu ne minunăm de Dumnezeu, încă nu L-am cunoscut

Dacă nu ne minunăm de Dumnezeu, încă nu L-am cunoscut

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 21 Decembrie 2008

Nu poţi vorbi despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu fără să te referi la Maica Domnului. Or, dacă la Maica Domnului referindu-ne, o ştim mai presus de minte şi de cuvânt, ştim că mintea nu poate cunoaşte măreţiile ei, naşterea ei cea mai presus de fire, toate acestea sunt mai presus de minte. Dacă aşa e cu Maica Domnului şi Maica Domnului totuşi e om, atunci cu Dumnezeu cum e? Dacă i se pare cuiva că Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi nu se uimeşte de Dumnezeu - Sfântul Isaac Sirul, şi tare mult îmi place mie cuvântul acesta, zice: „Încă nu a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu“. Numai cu uimire poţi sta în faţa lui Dumnezeu -, dacă stai fără uimire, dacă nu te minunezi de Dumnezeu, înseamnă că încă nu ai cunoscut pe Dumnezeu, nu te-ai întâlnit cu Dumnezeu. În faţa lui Dumnezeu trebuie să rămâi copleşit, uluit de măreţia lui Dumnezeu.

Zicem, vorbind cu Maica Domnului: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut fiu pe Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine“. Spăimântatu-s-au în sens de s-au uimit. Aşa de mare a fost uimirea, încât a stat ca într-un fel de spăimântare cine a cunoscut mărirea Maicii Domnului. „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta.“ O mărire, dar nu o mărire obişnuită. Şi un om obişnuit are o mărire a lui. Noi suntem mari prin faptul că purtăm în noi chipul lui Dumnezeu. E o mărire a noastră, o mărire pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dar Maica Domnului are o mărire mai presus de mărirea obişnuită, o mărire de care s-au spăimântat toate: „de dumnezeiască mărirea Ta“. Şi mărirea aceasta a Maicii Domnului, dacă e aşa de mare şi spăimântătoare, atunci cum va fi mărirea lui Dumnezeu în faţa conştiinţei noastre, dacă l-am întâlni pe Dumnezeu? Iar dacă nu ne minunăm de Dumnezeu, încă nu ne-am întâlnit cu Dumnezeu, încă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu.