Dacii în recuzita ideologică

Bâhâie spațiul virtual de site-uri dedicate civilizației dacilor, a tracilor, a sciților etc. Acești enigmatici strămoși ai noștri sunt prezentați adeseori fantasmagoric, supralicitând informațiile și dovezile istorice palpabile, preferând mitul gonflat ideologic ori închipuirea visătoare. Cât știm despre aceste trecute vieți de populații băștinașe, la modul real? Destul de puține dovezi istorice, restul e dorință aprigă de validare a unei povești civilizaționale „de succes”, cu orice preț. Iar contrafacerea evidențelor documentare a început odată cu filmele de propagandă istorică de pe vremea lui Ceaușescu, în care Decebal vorbea ca Nea Nicu, Burebista ca Cornel Burtică (cacofonia mi-o asum!) și femeile din triburile dacice ca Coana Leana.

Lăsând gluma deoparte, amintim că Zamolxe, piesă de teatru scrisă de Lucian Blaga acum un secol, subintitulată „Mister păgân”, este o încercare de căutare a mecanismenlor abisale ale obârșiilor românești neînțelese încă și ale resorturilor acestora de a ieși la lumină în anumite momente ale istoriei. Iată ce consemna autorul în revista Gândirea: „(...) se poate spune că în spiritul românesc e dominantă latinitatea, liniștită și prin excelență culturală. Avem însă și un bogat fond slavo-trac, exuberant și vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului, răsărind puternic în conștiințe. Simetria și armonia latină ne e adeseori sfârtecată de furtuna care fulgeră molcom în adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc” (Revolta fondului nostru nelatin, 1921).

Toate popoarele Europei au trăit într-un amestec originar sub raportul țesăturii etnice, dar și sub cel al întrepătrunderilor spirituale. Influențe religioase majore, care se arătau preponderent dinspre orizontul inventiv și neliniștit al Răsăritului, străbăteau periodic culturile statornicite aici. Nici spațiul enigmatic al tracilor, sau al geto-dacilor, nu a fost scutit de astfel de influențe, cu precizarea că neexistând surse directe, dovezi materiale palpabile și decriptabile științific, ne păstrăm mai mult pe tărâmul mișcător al supozițiilor. Căci populația care a locuit aici timp de milenii nu a fost prietenă cu scrisul și cititul, nu și-a consemnat propria istorie, necum a altora, nu a zidit durabil și nu a avut defel frământarea cunoașterii teoretice sau practice - așa cum au avut-o alte popoare din proximitate.

În creația sa dramaturgică, Lucian Blaga plantează pe solul mentalului barbar, adică al Daciei mitice, tensiunea dintre cele două principii care s-au înfruntat timp de milenii: politeist (reprezentat alegoric prin Marele Mag și Vrăjitorul) și henoteist (reprezentat prin Zamolxis, profetul noii realități religioase). Era acel punct de inflexiune pe care medicul și filozoful german Karl Jaspers îl numește „era/epoca axială”, situat între secolele VIII și II înainte de Hristos, și care este considerată epoca-pivot în istoria umanității, pe spații largi, pe continente diferite. Această epocă este cea a schimbării gândirii și mentalităților, în care „grecii au avut un rol eminent în civilizatia lumii. Grecia a deschis epoca axială din civilizația omenirii” (Originea și semnificația istoriei, 1949). Cu toate acestea, epoca axială s-a manifestat aproape simultan în China și India, în Persia și în Levant și, bineînțeles, în lumea mediteraneană greco-romană.

În acea perioadă se presupune că a irumpt, pe sol tracic, personalitatea unui profet, vraci, predicator și astronom: Zamolxe. Interesant, căci Porfirius din Tir în Vita Pytagorae, vorbind despre ucenicul marelui filozof grec, numit Zamolxis, afirmă că numele lui vine de la cuvântul „zalmos” care în limba tracă însemna blană sau piele. De aici și până la afirmația lui Mircea Vulcănescu, și anume că Zamolxis este „zeul totemic urs”, pasul e foarte mic. De altfel, scriitori sau istorici antici au fost impresionați de acest om-zeu al tracilor, pe care și-l reprezentau în formă poliedrică, astfel: Platon - medic terapeut; Strabon - profet; Herodot - preot & reformator religios sau chiar daimon getic (δαίμων - adică o zeitate mai mică); Diodor din Sicilia - legislator etc. Cert este că Zamolxis și religia sa au impresionat, de-a lungul timpului, călătorii sau cronicarii acestui spațiu carpato-danubiano-pontic.

Nu întâmplător romanii, după ce au cucerit Dacia, au reprezentat statuar bărbații acestui neam în atitudini sapiențiale, descrise admirabil în lucrarea lui Leonard Velcescu Dacii în sculp­tura romană. Studiu de iconografie antică. De menționat că cercetătorul român este doctor al Universității din Sorbona și nu agitator ideologic, nici politruc la centrala de propagandă de pe Google, FaceBook ori TikTok.