Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc, spunea un cunoscut psihiatru american, doctorul Karl Menninger. Ea, afirma Molière, este cea care ne face inteligenţi.
Într-o zi, o fată a primit o duzină de trandafiri împreună cu un bilet pe care scria: „De la cineva care te îndrăgeşte“. Biletul nu era însă semnat.
Deoarece tânăra nu era căsătorită, începu să se gândească la prietenii ei, la noile cunoştinţe. Şi se tot gândea fata, se chinuia să afle cine poate fi autorul acestei fapte. Să fie tata, ori poate mama? Vreo colegă de serviciu? Greu de intuit. Făcu pe dată o listă în gând. Într-un sfârşit, dădu un telefon unei prietene cerându-i să o ajute să dezlege misterul. O anume vorbă a acelei prietene i se păru suspectă.
„Spune-mi, tu eşti cea care mi-a trimis florile?“
„Da“, îi răspunse prietena cu blândeţe în glas.
„De ce ai făcut asta?“, întrebă fata cea curioasă. „Pentru că ultima dată când am vorbit cu tine erai tristă.“ „Şi biletul anonim?“
„A, da! Biletul nu l-am semnat pentru că voiam să petreci o zi gândindu-te la toate persoanele care te îndrăgesc.“
(Adaptare de Augustin Păunoiu după o povestire din volumul „Istorioare pentru suflet“, Bruno Ferrero, Galaxia Gutenberg, 2007)
.jpg)
