Datul rasol

Ne-am ocupat cândva de expresia a da rasol, care este înregistrată în dicţionare cu sensul de „a face ceva în grabă, la repezeală“. Revenim asupra acestei teme deoarece în numeroase texte din ziare şi de pe internet semnificaţia agravantă a glisat de la „a face ceva de mântuială, a lucra superficial“ la „a da greş“ (pentru un student chestionat pe această temă, corespondentul imediat a fost „a o da în bară“!).

Iată asemenea dezvoltări stilistice, în contexte adesea surprinzătoare: „este ca şi cum un fabricant de maşini ar da rasol cu primele zece exemplare, că doar e la început“; „mai degrabă mă bazez pe Gratner care dă rasol, decât pe un provider care îmi spune ce trebuie să fac“; „dacă un bucătar dă rasol cu mâncarea, patronul îl pune să o mănânce“ (numai de-ar fi aşa, şi nereuşita nu s-ar… rezolva pe seama clientului!).

Este interesant ultimul caz, deoarece expresia în discuţie a luat naştere chiar în limbajul bucătăriei, explicaţia pornind însă de la o anumită caracteristică a preparării felurilor de mâncare ce se numesc rasol. Este vorba despre ceea ce, în reţete, apare precizat prin termenii „complexitate“ sau „grad de dificultate“ la prepararea felurilor de mâncare; de exemplu, în cazul „rasolului“ de peşte sau de viţel, indicaţia respectivă este (complexitate) „redusă“, ori „medie“. Căci iată cam în ce constă prepararea unui rasol de peşte: „când legumele sunt aproape fierte, se pune peştele curăţat şi spălat şi sarea, cu care se lasă să fiarbă încă 10-20 de minute la foc încet. Se scoate apoi peştele cu grijă să nu se sfărâme şi se pune pe un platou mic“. Aşadar, rasolul este o mâncare uşor de pregătit, ceva care se face repede.

În limbajul colocvial şi familiar este bogat reprezentată folosirea verbului a (o) rasoli, numind, aşa cum anticipam, chiar insuccesul, în cele mai variate situaţii şi contexte. Mai întâi, câteva referiri la sport, în texte în care limbajul familiar este la el acasă: „Timişoara a rasolit-o în ultimele secunde“; „La Europeanul în care România a rasolit-o când ne era lumea mai dragă“.

Dar acelaşi registru stilistic poate apărea şi în comentarii din zone de mai mare interes profesional ori social: „Multe firme au rasolit-o rău în ultima perioadă (la capitolul CD-ROM-uri)“; „organizatorii sindicalişti au cam rasolit-o şi au fost acuzaţi că şi-au bătut joc de colegi, că şi-au arogat meritele acţiunii“. Ca să nu mai vorbim de faptul că se poate face referirea şi la marea politică: „Din păcate, americanii au rasolit-o rău în Iraq, iar războiul a ajuns să înghită fonduri care depăşesc previziunile aliate de la începutul campaniei“.

Cât despre expresia a rămâne rasol „a sărăci“ (înregistrată de Zanne, Proverbele, X, p. 237), imaginea evocată pare să fie a oaselor de pe care s-a desfăcut carnea fiartă, întrucât reţeta pentru rasolul de viţel prevede următoarele: „când apa în care s-au fiert zarzavaturile începe să clocotească, adaugi carnea şi o laşi la foc domol până se desprinde de pe oase“. Dar nu este exclusă nici eventuala lipsă de consistenţă (alimentară) a legumelor fierte, oferite ca... un fel de mâncare: pentru cuvântul rasol unele dicţionare înregistrează chiar sensul „legume fierte“.

Aşadar, totul depinde de materia primă; iată ce găsim la Hogaş, în descrierea unei călătorii prin munţii Neamţului: „Puii cu smântână şi puii fripţi… te ispiteau tot cu atâta putere ca şi ihneaua de hribi proaspeţi, ca şi răsolul de cegă“.