Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
24 Noi, 2024
De ce nu avem filme despre ortodoxie?
Au trecut 20 de ani de la căderea comunismului, şi abia îşi fac loc timid în lumea artistică de la noi câte o peliculă-două care să vorbească despre cei care au suferit în închisori, pe de o parte, şi despre despre păstrarea credinţei în acele condiţii vitrege, pe de altă parte. Abia recent, s-a gândit un regizor să facă un film despre rezistenţa anticomunistă, "Portretul luptătorului la tinereţe", aducând la lumină activitatea grupului lui Ion Gavrilă Ogoranu, anunţându-se a fi primul film dintr-o trilogie.
Abia în 2002 s-a făcut un film artistic despre suferinţa din închisori în care Dumnezeu este prezent în viaţa eroinei, fiind de fapt salvarea ei în clipele de deznădejde. După o carte-jurnal scrisă de Nicole Valery Grossu (nepoata lui Iuliu Maniu), regizorul Nicolae Mărgineanu a realizat capodopera "Binecuvântată fii, închisoare!". Filmul regizorului care a pătimit, la rândul lui, 16 ani în temniţele comuniste, nu este puţin lucru în cinematografia noastră, dar pentru noi, ca întreg neam, este prea puţin. Ortodoxia merită să fie prezentă mai mult în filmele româneşti. Şi chiar ar fi bine să facem ceea ce este de făcut despre comunism şi teroarea de atunci, să facem o dată procesul comunismului (măcar) prin artă şi să trecem la alte etape, să vedem perioadele faste din trecut şi să ne îndreptăm spre prezent cu alţi ochi. Dacă nu vom face noi aceste filme, atunci cine? Aşteptăm poate să vină Hollywoodul la noi să ne descopere istoria? Poate nici nu este aşa de departe ziua aceea, şi cum ei au atâta experienţă în spate şi ştiu să scoată artă din subiecte mult mai puţin interesante, probabil vor considera o mină de aur ceea ce nu exploatăm. Noi, românii, încă avem complexe, încă ne este ruşine cu noi. Nici măcar nu învăţăm ceva de la vecinii ruşi, care îşi tot spală păcatele din trecut şi merg cu fruntea sus mai departe, dăruind lumii splendide filme precum "Ostrovul", "Preotul", "Minunea", "Capela îngerului", "O singură înviere"... Să le fie regizorilor români ruşine cu ortodoxia?
.jpg)
