De la alţii pentru noi: Alte însemnări din vechime

Volumul al treilea al catalogului adnotat al lui Martin Bodinger, „Cartea românească veche în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi“ (1976), ne aduce multiple şi preţioase informaţii privind cutremure, inundaţii, eclipse de soare, secete, dar şi referitoare la evenimente istorice, dintre care mişcarea Eteriei din 1821, la care a luat parte şi Tudor Vladimirescu, deţine un loc marcant. Notaţiile sunt de pură cronologizare, cum ar fi cea de pe „Octoihos adică osmoglasnic“ (Bucureşti, 1736: „Să se ştie de când au fost răzmeriţa de când au făcut Ipsilanti oaste în ţara Moldovei şi au fost bejenie îmbla anul 1821“), ori ample relatări ale unor martori oculari, cu bogăţie de amănunte ce nu se află în manualele de istorie, cum ar fi:

„La 1821 fevruar s-au născocit răzvrătirea între locuitorii străini chip de ostaşi curţii, adică de greci arnăuţi, unindu-se şi cu un Theodor sluger oltean ce şi acesta au fost la unire cu arnăuţii şi cu un Sava, ce prin jurământ bisericesc cu un ghinăral Ipsilant dinlăuntrul Rusiei ce era în Eşi într-o unire cu cei mai sus arătaţi spre multe păgubire şi rele jefuiri, ce au făcut norodului Ţării Româneşti pentru ale cărora urmări împotrivitoare şi multe mănăstiri bogate şi biserici mai sărace s-au prădat şi le-au batjocorit şi de cei de-alt neam care viind, i-au gonit din ţară şi într-acel necaz au venit şi acesta mai rău că au făcut şi ucidere de mulţi drepţi, până după aceasta la 1822 august s-au orânduit domn a toată ţara Măria Sa Io Grigorie Ghica voievod, cu orânduială după vechea aşezare pe 7 ani a pământului dintre boierii pământeni, ales şi pus de Otomaniceasca Poartă şi după aceasta pre încet s-au adunat tot norodul ce fusese risipit în fugă de prin toate părţile şi de prin ţara nemţească iarăşi la patria sa fieştecare la a sa casă“ (pe o „Psaltire“, M-rea Neamţ, 1816), sau:

„Am însemnat la leat 1821, iulie 23, când s-au făcut furtună mare de s-au scos toţi pomii din pământ, şi cu piatră au bătut toate roadele văile toate împrejurul Bucureştilor; iar venirea turcilor a fost în săptămâna Moşilor; iar când s-au tăiat bimbaşa Sava cu toţi arnăuţii lui la august 7 duminică, după ce ieşeau oamenii din biserică, m-am întâmplat şi eu de am mers în târg şi am văzut unde fug oamenii dând unul peste altul şi eu din târg am fugit până la maica acasă trecând pe turci la drum şi s-a făcut mare bătaie, arnăuţii Savei cu turcii şi cu zaporojenii, de la ieşirea bisericii până a doua zi luni la vremea prânzului s-a spart bătaia lor şi s-au spart sfintele biserici cu tunuri şi le-au ars cu foc, pângărind turcii din porunca tiranului Chihaia bei 1821 august 8“.

„Şi mare turburare s-a făcut în tot oraşul Bucureştilor când s-au tăiat mulţime de turci şi zaporojeni şi arnăuţi ca la cinci sute, iar cei mai mulţi au prins de veste şi au fugit prin lume pe unde au putut scăpa şi pe alţii i-au prins prin grădini ascunşi şi pe unde i-au găsit i-au pierdut şi mulţi drepţi au pierit într-acel foc şi mânie dumnezeiască; şi la urmă s-au pus din poruncă pristavi de au strigat prin mahalale până s-au ajutat creştinii prin casele lor şi tot cu mare frică şi s-au făcut multe jafuri la sfintele biserici şi la curţile boierilor şi mare frică căzuse pe toţi oamenii şi mulţi robi s-au trimis în ţara turcească în robie. 1821 august 8“ (pe un exemplar din „Floarea darurilor“, Braşov, 1807).

Şi să încheiem pe ziua de astăzi cu o însemnare de pe volumul de „Pravile împărăteşti“ (Iaşi, 1646), care, pe lângă informaţii de ordin istoric, ne mai aduce şi preţioasa semnătură a slăvitorului amorului, unul dintre primii noştri poeţi, vornicul Costache Conachi:

„La 1818 aprilie în 27 au intrat în Chişinău, stoliţa Basarabiei, la 3 sferturi de noapte, marele monarh Alexandru Pavlovici... drept în biserica soborului şi la 29 aprilie la 3 ceasuri de zi au purces în gios la Bender. Am fost faţă în Chişinău eu vornic Costachi Conachi“.