De la alţii pentru noi: Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, în prim-plan

Ioan Paul Valenciuc este un tânăr aspirant la calitatea de preot, care deja dă semne de temeinicie în ceea ce face. După ce anul trecut a semnat volumul Volovăţ. Viaţa unui sat în pagini de presă, 1882-1945, vol. I, 121 p., recent a scos la aceeaşi editură din Câmpulung Moldovenesc, Biblioteca „Mioriţa“, o frumoasă şi necesară culegere din scrierile mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, În apărarea bisericii strămoşeşti. Prefaţată de un amplu studiu introductiv, Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, apărător al dreptei credinţe şi al demnităţii omeneşti, „Prezenta antologie, cuprinzând, pe lângă câteva ordine circulare emise de mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici şi traducerile – pentru prima dată în limba română – a cunoscutelor «Apologii» din 1885 şi 1890, dar şi studiul «Puntele diferiţive între Biserica ortodoxă a răsăritului şi cea apusană de sub Ierarhia Romei», apărut în 1863, se constituie într-un act reparatoriu al istoriografiei şi al vieţii noastre spirituale. (...) Toate acestea sunt puţin accesibile celor interesaţi şi, credem noi, prin publicarea lor în volum, oferim posibilitatea de a fi mai bine cunoscute preocupările pastoral-misionare ale arhipăstorului Silvestru Morariu-Andrievici“.

În afara celor menţionate mai sus, între coperţile volumului de 152 de pagini se reunesc patru circulare (Cercular archipastoral în privinţa conduitei preoţilor şi a modului prin care să ferească pre credincioşii Bisericii Ortodoxe de indiferentismul confesional No. 39 pres. din 12/24 iulie 1885, Cercular în privinţa scornitorilor agitătorie ale unor jurnale străine Nr. 1516 din 5/17 aprilie 1888, Circular privitor la înnegririle organelor administrative ale diecezei şi resfrângerea lor în raportul supus c.r. minister sub titlul de „Apologie der Orthodoxen griechisch-orientalischen Kirche der Bukowina“ Nr. 74 press. din 24 ian./5 feb. 1890, Circular prin care se regulează serbarea Duminicii Ortodoxiei Nr. 657 din 14/26 februarie 1886) şi Rânduiala Doxologiei în Dumineca întâia de Postul Mare, a Ortodoxiei.

Păstorirea celui mai mare mitropolit al Bucovinei, născut la Mitocu Dragomirnei, în 1818, şi dus la Domnul în 1895, s-a desfăşurat în intervalul temporal 1880-1895, iar posteritatea nu a lipsit în a-i omagia activitatea duhovnicească, nu mai puţin cea pe tărâm şcolar (autor a peste douăzeci de manuale referitoare la toate disciplinele şcolare) sau cea obştească. Din păcate, opera sa încă rămâne îngropată în fonduri de biblioteci sau de arhive mai greu accesibile, cartea de faţă constituind o premieră în redarea în circuitul public a unei munci susţinute de menţinere a ortodoxiei într-o parte de ţară supusă unor variate presiuni exercitate atât de stăpânirea austriacă, cât şi de o parte a masei de credincioşi. Tocmai de aceea ni se pare salutară iniţiativa tânărului Valenciuc, care suntem siguri că se va bucura şi de o continuare pe măsură.

Neuitând a menţiona utilele şi bine informatele note de subsol, uneori indispensabile înţelegerii depline a situaţiei de moment din Bucovina, să încheiem cu câteva vorbe ale mitropolitului Silvestru: „Noi, punând mâna pe plugul chemării noastre întru Hristos, nu vom căuta îndărăpt şi nu ne vom da în lature, ci vom căuta înainte şi, arând în brazde drepte şi adânci ţarina moştenirii noastre, o vom semăna cu sămânţa cea curată şi sănătoasă a Evangheliei, ca holda mântuinţei noastre să crească şi să se reverse în spice de aur pentru viaţa de veci. Noi, încredinţându-ni-se locul de santinelă la poarta Sionului Ortodoxiei (pravoslaviei), nu vom da somn ochilor, nici dormitare genelor Noastre, ci vom priveghea cu neadormire şi vom trâmbiţa necontenit, ca fii ai Bisericii noastre să odihnească cu securitate, iar contrarii mântuinţei şi fericirii noastre să se depărteze de la hotarele Bisericii; Noi, dându-ni-se talantul Arhieriei, vom căuta a-l înmulţi; încredinţându-ni-se via Domnului, vom lucra cu priinţă; dându-ni-se în seamă cheile Bisericii, vom fi pururi gata de a deschide uşile pentru toţi cei ce vor dori să intre şi să se apropie de Sfânta Sfintelor“.