Decalogul Triodului

În perioada Triodului, Biserica ne cheamă pe fiecare dintre noi să fim într-o permanentă stare de prezenţă (luare-aminte) şi ne invită la o redescoperire a sensului propriului nostru botez. Cu alte cuvinte, acum este vremea urcuşului duhovnicesc prin pogorârea în inima noastră, acolo unde se sălăşluieşte Hristos încă de la botez. În inimă se află scara Împărăţiei, ne spune Sfântul Isaac Sirul, ascunsă înlăuntrul nostru. Trebuie să ne spălăm de păcate şi vom vedea treptele pe care să urcăm.

Triodul este ca o scară care ne ajută să urcăm pe drumul vieţii duhovniceşti. Important este să ne încadrăm în ritmul liturgic propus de Biserică. Dacă vom participa la slujbe şi vom fi atenţi la textele cuprinse în cartea Triodului, vom descoperi şi noi ceea ce zicea părintele Teofil Părăian, că la biserică noi învăţăm rugându-ne şi ne rugăm învăţând.

Am putea sintetiza învăţătura Triodului într-un decalog duhovnicesc, pe care dacă ni-l asumăm, ca atitudine interioară, vom spori duhovniceşte şi vom putea să ne depăşim neputinţele şi să ne dăruim prin dragoste către Dumnezeu şi către aproapele.

Smerenia este maica tuturor virtuţilor, de aceea Biserica ne-o recomandă încă din această primă duminică a Triodului. Smerenia este ascensorul vieţii duhovniceşti prin care ne măsurăm propria neputinţă cu infinitatea iubirii dumnezeieşti. A fi smerit, zic părinţii duhovniceşti, înseamnă a fi realist şi a-ţi cunoaşte locul tău. A fi smerit înseamnă a ne asemăna tot mai mult cu Domnul Hristos, Care ne-a spus că "cel care se va înălţa se va smeri, iar cel care se smereşte va fi înălţat" (Lc. 18, 14).

Triodul, şi în special Postul Mare, este prin excelenţă "vremea pocăinţei". Pocăinţa este acea întoarcere lăuntrică de la lucrurile împotriva firii la cele după firi, de la păcat la virtute şi de la diavol la Dumnezeu, ne învaţă Sfântul Ioan Damaschin. Biserica ne va propune în această perioadă mai multe modele de pocăinţă, începând cu întoarcerea fiului risipitor, continuând cu Maria Egipteanca sau exemplele din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, până la tâlharul cel bun de pe cruce. Schimbarea în bine a sufletelor noastre prin pocăinţă se realizează practic prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei.

Străpungerea inimii se naşte în sufletul nostru odată cu pocăinţa. Această străpungere se manifestă prin lacrimi, care sunt o aşezare în trup a stării sufletului. Părinţii duhovniceşti numesc lacrimile care curg în urma căinţei "al doilea botez" sau un "botez al lacrimilor", indispensabil mântuirii.

Postul este o înfrânare de la mâncărurile de dulce. Până la începerea propriu-zisă a Postului Mare, Biserica a rânduit o postire treptată. În prima săptămână a Triodului este dezlegare (harţi) miercurea şi vinerea. În săptămâna următoare se posteşte obişnuit miercurea şi vinerea, iar în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi lăsăm sec de carne. A treia săptămână a Triodului este Săptămâna brânzei - cu o postire parţială - în care putem mânca, în fiecare zi, brânză, lapte, ouă şi peşte până în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, iar de luni, 27 februarie 2012, începe Postul cel Mare. Postul Bisericii nu este opţional, ci este obligatoriu pentru toţi credincioşii, dezlegările făcându-se de către episcop sau duhovnic pentru copii, bătrâni, femei însărcinate, lăuze sau bolnavi.

Pentru înaintarea în viaţa duhovnicească metaniile ne ajută să ne smerim trupul şi sufletul. Atât la biserică, cât şi acasă, în această perioadă trebuie să înmulţim metaniile, pe care le putem face rostind şi rugăciunea lui Iisus.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică acestei perioade, este o sinteză a spiritualităţii ortodoxe. Cerem de la Dumnezeu să ia de la noi patimile şi să ne ajute să sădim în locul lor virtuţile opuse acestora. Reuşim acest lucru dacă nu judecăm pe aproapele. Rugăciunea aceasta însoţită de metanii şi închinăciuni este un adevărat program de viaţă duhovnicească propus de Triod.

În această perioadă, în biserică se intensifică lecturile din Vechiul Testament. În Postul Mare se citeşte săptămânal Psaltirea şi integral cărţile: Facerea, Proorocia lui Isaia şi Pildele lui Solomon. Pentru cei care nu pot participa la toate slujbele recomandăm lectura acestor cărţi acasă, la care să se adauge două capitole din Noul Testament. Tot acum este bine să înmulţim lecturile din Vieţile Sfinţilor (Sinaxar) sau din scrierile Părinţilor duhovniceşti.

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare în care darurile sunt sfinţite din duminica precedentă. Unită cu Vecernia şi săvârşită seara, Liturghia darurilor este de fapt un ritual de împărtăşire care se oficiază în zilele de luni până vineri. La această slujbă descoperim adevărata atmosferă a Postului Mare, acea "tristeţe strălucitoare" şi "lumina lui Hristos care luminează tuturor".

Începând cu sâmbăta lăsatului sec de carne (moşii de iarnă) şi apoi în primele 6 săptămâni din post se oficiază Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur şi pomenirea morţilor. Sâmbetele şi duminicile (se oficiază Liturghia Sf. Vasile cel Mare) au un caracter sărbătoresc, chiar dacă postul nu se întrerupe.

Pavecerniţa mare cu Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul şi Deniile sunt alte slujbe specifice Postului Mare şi care ne îndeamnă la pocăinţă, la îndreptarea vieţii noastre şi la urmarea lui Hristos.

Pentru a ajunge la bucuria praznicului Învierii Domnului - scopul final al Triodului - trebuie să ne asumăm acest decalog duhovnicesc propus de Biserică, să înlăturăm pricinile de cădere şi răul din viaţa noastră şi ne angajăm în dobândirea şi lucrarea virtuţilor, fără de care nimeni nu se va asemăna cu Hristos.