„Democraţia“ lui Pisistrate

Democraţia este un concept politic care nu a fost inventat în secolul al XXI-lea. Dificultatea de a păstra echilibrul între drepturile cetăţenilor simpli şi cei ajunşi la conducerea statului era la fel de dificil de obţinut atunci ca şi astăzi. Solon, născut cu şase sute de ani înainte de Hristos, a fost cel care a pus bazele democraţiei în Atena. Atitudinea curajoasă a lui Solon, reformele şi discursurile au reuşit să oprească declinul moral şi economic al oraşului cu nume de zeiţă. Atunci când nu l-au mai ascultat, democraţia s-a transformat în dictatură.

Cel mai mare serviciu făcut de Solon este următorul: patria lui, Salamina, era obiect de ceartă între Atena şi Megara; după multe înfrângeri, atenienii hotărâră printr-un decret că, dacă cineva ar propune să se mai războiască pentru Salamina, să fie pedepsit cu moartea. Solon se prefăcu că-i nebun şi, cu o cunună pe cap, se repezi în piaţa oraşului. Acolo puse un crainic să citească atenienilor poemul său cu privire la Salamina şi le trezi curajul. Atenienii porniră iarăşi război împotriva megarienilor, şi datorită lui Solon îi biruiră. Democraţia pe care Solon o introdusese la Atena fusese luată în stăpânire de trei componente sociale, ale căror lupte interne au demonstrat repede cât de grea este ea de pus în practică.

Într-o zi, Pisistrate, şeful uneia dintre ele, s-a prezentat în Aeropag şi a arătat asistenţei o rană, spunând că duşmanii poporului i-au făcut-o, în încercarea de a-l asasina, şi a cerut aprobarea să organizeze o grupare de 50 de oameni înarmaţi care să-l apere. În Atena nu exista o armată permanentă şi nici forţe de poliţie, iar legea interzicea tuturor să poarte o gardă de corp personală, cu care oricui i-ar fi fost uşor să se impună unei populaţii neînarmate.

A fost chemat Solon, care a înţeles imediat despre ce este vorba şi i-a prevenit pe cei prezenţi: „Ascultaţi-mă, atenieni, eu sunt mai înţelept decât mulţi dintre voi şi mai curajos decât atâţia alţii. Sunt mai înţelept decât aceia care nu văd viclenia acestui bărbat şi scopul pe care îl urmăreşte el; şi sunt mai curajos decât cei care, văzându-l, se fac totuşi că nu-l văd, ca să nu-şi complice existenţa şi să trăiască liniştiţi“. Şi, dându-şi seama că nu era ascultat, a adăugat indignat: „Aţi rămas tot aceiaşi: fiecare dintre voi, luat în parte, este şiret ca o vulpe. Dar la grămadă, nu sunteţi decât un cârd de gâşte“.

Cererea lui Pisistrate a fost aprobată. Iar el, în loc de 50 de oameni, a înrolat şi a înarmat 400; a pus stăpânire pe Acropole şi a proclamat dictatura. În numele şi spre binele poporului, se înţelege.