Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Despre ateism astăzi
M-am întrebat adeseori de ce este atât de urât Hristos în societatea în care trăim. De unde atâta înverşunare împotriva creştinismului? Răspunsul l-am găsit într-un interviu acordat de Mitropolitul Antonie Bloom postului de radio britanic BBC. Ateismul militant, apărut odată cu contestarea Adevărului cu a mare, este reacţia celor care Îl resping pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul şi învăţătura Sa. De ce? Pentru că, de fiecare dată când ne apropiem de Dumnezeu, ne confruntăm ori cu viaţa, ori cu moartea. Cu viaţa, dacă venim la el în duhul cuvenit şi suntem înnoiţi de Dumnezeu. Cu moartea, dacă venim la El fără duh de închinare şi fără o inimă frântă şi smerită; dacă aducem mândrie şi aroganţă. Mitropolitul londonez spune în interviu că nimic mai important şi mai înspăimântător nu se poate întâmpla decât întâlnirea cu Dumnezeu. Este esenţial să înţelegem că ne vom pierde viaţa în acest proces: vechiul Adam care suntem trebuie să moară. Dar toţi suntem puternic ataşaţi de omul cel vechi, îngrijoraţi pentru el şi e foarte greu să simţim că suntem cu totul de partea lui Hristos, împotriva vechiului Adam.
Am lăsat la urmă întrebarea care ne doare cel mai tare acum pe noi, românii ortodocşi: de ce vor unii să fie scoasă ora de religie din şcoală?
Răspunsul este simplu: cât timp suntem ignoranţi faţă de Adevăr, nimic nu ni se cere. Dar de îndată ce ştim ceva, suntem răspunzători pentru ceea ce facem cu această cunoaştere. Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce cu sine responsabilităţi. Or, omul contemporan nu doreşte să mai fie responsabil. Poate fi un dar, dar suntem responsabili pentru fiecare fărâmă de adevăr pe care am dobândit-o. (Adaptare de Augustin Păunoiu după un fragment din vol. „Rugăciunea vie“, Mitropolitul Antonie de Suroj, Editura Theosis, 2013)