Despre dialog în postmodernism

O scurtă privire asupra presei electronice îţi oferă posibilitatea întâlnirii cu un nou mijloc de comunicare a opiniilor: comentariile pe forum. Mai lungi sau mai scurte, ele însoţesc majoritatea articolelor, cu precădere cele politice, având pretenţia că le completează sau chiar le "descifrează" dedesubturile. Cu o identitate acoperită de un nickname, oricine are acces la internet, deţine minime cunoştinţe de IT şi stăpâneşte un anume nivel de alfabetizare îşi poate da cu părerea. Nimeni nu te opreşte, nu te cenzurează; poţi fi liber în gândire şi chiar în limbaj. În privinţa acurateţei limbii nu trebuie să îţi faci probleme: dacă eşti prea elevat rişti să nu fii înţeles, aşa că nu trebuie decât să fii direct.

Astfel, forumul mută "piaţa de zarzavaturi" şi "şanţul duminical" în spaţiul "internaţional" al net-ului, o piaţă fără limite şi graniţe geografice. Totul poate părea un simplu exerciţiu de elocinţă, dar, de cele mai multe ori, informaţiile colportate nu au nici o bază reală. Mai mult decât atât, "datul cu părerea" creează curente de opinie, naşte şi alimentează patimi.

Un autor contemporan împarte persoanele în două categorii: forumişti şi restul. Forumiştii au devenit o categorie distinctă, specializaţi la locul de muncă, experţi anonimi în domeniile pe care au timp să le analizeze. Într-adevăr, dacă opinezi pe o temă, dată sau inventată, şi dacă exprimi în scris câteva comentarii, devii o persoană avizată. Nu rămâne decât să lupţi cu orice preţ să-ţi impui punctul de vedere, iar forumul te ajută, mai ales că aici nu te cunoaşte nimeni şi poţi părăsi spaţiul virtual când doreşti, fără să laşi vreo urmă.

Recomandarea istorică descrie forumul ca fiind un spaţiu al dialogului. Se pare însă că forumul cibernetic nu mai moşteneşte nimic din elementele definitorii ale agorei greceşti sau ale forumului roman. Oare câţi din cei care opinează pe astfel de site-uri au citit câte ceva despre aceste instituţii ale Antichităţii? Astăzi, observi cu uşurinţă că discuţiile nu mai au răbdarea să opereze cu pluralitatea ideilor. Dacă faci marea greşeală de a te împotrivi curentului, rişti să fii criticat, jignit şi etichetat ca "element diversionist".

Aş vrea să mă opresc asupra unor site-uri de opinii care au pretenţia că dezbat probleme ecleziale importante, că au rămas singurele oaze unde ortodoxia mai poate fi mărturisită. Desigur, şi aici nickname-ul este un ingredient foarte important. Nimeni nu pare a avea dorinţa să-şi semneze afirmaţiile cu numele primit la Botez. Ortodoxia este apărată sub scutul unui pseudonim, şi nu cu identitatea creştină. Urmează argumentarea celor scrise prin trimiteri la texte din Sfinţii Părinţi, care sunt citaţi fără a fi fost vreodată citiţi. În numele unor cuvinte rupte din context, iar unele chiar inventate, autorii se ridică împotriva oricărei autorităţi ecleziale, emit sentinţe, judecă şi condamnă gesturi şi persoane cu multă uşurinţă. Nu contează că nu stăpâneşti subiectul, important este să lupţi, să critici, să nu te arăţi a fi un spirit acomodat. De fapt revolta şi negaţia devin garanţii ale mărturisirii adevărului. Citind astfel de forumuri înclini să crezi că Dumnezeu nu te mai întreabă la judecată despre iubirea faţă de El sau faţă de semeni, ci criteriile judecăţii finale vor lua în calcul numărul caracterelor din comentariul postat pe forumul care se recomandă a fi "singurul ortodox".

Nu se mai dezbat probleme legate de viaţa duhovnicească, nu se caută pacea sau buna înţelegere. Deja stadiul drumului către desăvârşire este depăşit. Nu mântuirea este problema noastră, a forumiştilor "singurii ortodocşi", ci cum să lovim mai mult în deciziile Sfântului Sinod sau în ierarhia Bisericii. Problemele duhovniceşti sunt pentru simplii credincioşi, noi avem misiunea de a fi "jandarmii" ortodoxiei, trebuie să descoperim planuri secrete, comploturi mondiale. Dacă nu o facem noi, cine să o facă? - pare a fi sloganul lor.

Nu vreau să exemplific aici site-uri care, în numele apărării creştinismului, promovează un conţinut extremist. Nocive pentru liniştea sufletească, ele dezbat ştiri de cancan, nu sunt preocupate de veridicitatea informaţiei şi promovează atitudini care nu au nimic în comun cu dreapata credinţă şi dreapta vieţuire. Marea problemă este că ele există şi chiar unele persoane de bună-credinţă se lasă prinse în mrejele lor. Astfel, sunt întreţinute fanatismul şi fundamentalismul, adevărate patimi ale egoismului sectar. Îngerul discernământului, dascăl al dreptei socoteli, este din ce în ce mai greu de găsit.