Despre frumoasa alergare

Sfântul Sofronie al Ierusalimului, teologul Întrupării, teologhiseşte despre frumoasa alergare în aceste cuvinte: "Astfel, porneşte la drum acest Betleemit ceresc. Astfel, Cel nevăzut se face văzut. Astfel, Cel netrupesc se arată în trup. Astfel, Cel necuprins vine ca şi cuprins. Iar noi să alergăm toţi întru întâmpinarea Sa, pentru a cinsti cu credinţă taina Sa! Să mergem cu înflăcărare! Cine Îl va întâlni cel dintâi? Cine va fi primul care va vedea pe Dumnezeu cu ochii săi? Cine va primi cel dintâi pe Dumnezeu? Cine va purta cel dintâi pe Dumnezeu pe braţele sale? Nimeni să nu şovăie în această alergare insuflată de Dumnezeu! Nimeni să nu şchiopăteze în această mergere înflăcărată! Nimeni să nu întârzie la Dumnezeiască întâmpinare! (...) Nimeni să nu fie mai încet decât bătrânul Simeon în această prea grabnică alergare! Nimeni să nu fie socotit mai greoi decât bătrâna Ana" (Sofronie al Ierusalimului, Întâmpinarea Domnului, în Viaţa monahală şi mărturisirea doctrinară, Ed. Anastasia, 2007, pp. 261-262).

Sfântul Ilie, simbolul frumoasei alergări

Sfântul Prooroc Ilie este simbol al preagrabnicei alergări. Evenimentul care ilustrează tema frumoasei alergări este urcarea învăpăiată a proorocului la cer. Relevant este modul în care s-a realizat această mutare la cer printr-un car de foc cu patru cai de foc. La slujba Vecerniei, Biserica teologhiseşte "cel ce pe Ilie Tesviteanul cu căruţa de foc l-ai mutat de pe pământ, Cuvinte îndurate, pentru rugăciunile lui mântuieşte-ne pe noi, cei ce te slăvim pe Tine, cu credinţă şi săvârşim cu bucurie dumnezeiasca şi mântuitoarea lui pomenire". Evidenţiind participarea sinergică a proorocului la evenimentul mutării sale la cer, slujba sfântului, în două texte, îl arată pe prooroc urcând el însuşi spre ceruri. Astfel, la Litie, Biserica cântă: "la cer a alergat cu carul de foc", iar la Utrenie teologhiseşte: "neumblată de oameni călătorie pe pământ săvârşind, şi cu cojocul curgerea Iordanului trecând, Tesviteanul mergător în căruţa prin văzduh fiind, pe sub cer mergătoare, străină călătorie a făcut prin Duhul."

Calea Domnului se parcurge doar în carul virtuţilor

Călătoria proorocului la cer este imaginea înălţării de la chip întru asemănare, care se realizează în unitatea (carul) virtuţilor. La slujba Utreniei din ziua de 20 iulie, Biserica teologhiseşte: "căruţa de foc

te-a ridicat de pe pământ pe tine cel aprins de dumnezeiasca râvnă, Ilie de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta mă rog ţie ridică mintea mea: ridică mintea mea din toate răutăţile cele de pe pământ cu căruţa bunătăţilor tale şi roagă pe Dumnezeu şi Împăratul tuturor ca să ajung eu la locaşul ceresc."

Carul virtuţilor are multe şi minunate chipuri. Pentru martiri, sângele vărsat este car de foc care urcă la ceruri; pentru stâlpnici, coloana este carul Sfântului Ilie care urcă în lumina cerească. Monahii şi asceţii îşi fac sufletele nevoitoare în trupuri car de foc spre cer. Sfântul Grigore al Nyssei zice: "Un foc care a luat o dublă înfăţişare, forma unui car şi figura unor cai, este împins de o mişcare contrară propriei sale naturi pentru că este antrenat de sus în jos. Răpit în aer pe carul înflăcărat, Ilie conduce focul şi scapă nevătămat în mijlocul flăcării, deoarece focul trage focul, focul cailor trage focul carului. Când această relatare este înţeleasă adecvat, cuvintele ei descoperă o tipologie profetică menită să facă accesibil misterul Întrupării Domnului prefigurat aici. Aşa cum focul, a cărui natură proprie e de a duce în sus, coboară pe pământ sub efectul puterii dumnezeieşti, în timp ce Ilie, prins de focul ceresc revenit la mişcarea sa ascendentă proprie, este ridicat şi el, tot aşa Puterea Celui Prea Înalt care este imaterială şi fără formă luând chip de rob şi fiinţa din fecioară urcă din nou la înălţimea care-I este proprie şi se transformă într-o natură dumnezeiască şi pură."

Sfântul Sofronie ne îndeamnă să ne asociem sfinţilor în frumoasa alergare: "Adunaţi-vă cu toţii, uniţi-vă cu toţii, străduiţi-vă cu toţii, alergaţi toţi împreună, porniţi toţi în cursă, întreceţi-vă unii pe alţii, luaţi-vă aripi de porumbel, zburaţi împreună şi odihniţi-vă întru Hristos; luaţi picioare sprintene de căprioară ca să veniţi să ascultaţi Vestea cea Bună cerească."