„Din Tiflis cu dragoste. Al dumneavoastră, Serghei Paradjanov“

Pentru români, dar şi pentru sud-estul Europei, poate şi pentru Europa creştină în genere (exact în măsura în care sintagma mai e valabilă), 2014 este an comemorativ Brâncoveanu. Nici nu bănuim cât de multe şi de diverse sunt valorile care încap sub acest acoperământ! Căci, cu adevărat, domnitorul-martir a fost un principe al bogăţiei. Al abundenţei duhului, revărsat din belşug în cotidian, în cel mai autentic înţeles bizantin. Cât de mult avem de învăţat de aici!

Nu întâmplător, pentru istoria filmului, 2014 este şi an comemorativ Paradjanov (1924-1990). Pe 9 ianuarie s-au împlinit 90 de ani de la naşterea, la Tbilisi, a genialului regizor armean. Patriarh al artelor, dar şi martir în adevăratul sens (laic) al cuvântului, Serghei Paradjanov nu a fost doar un reformator nepereche al limbajului artelor şi sensului noţiunii de cinema, dar tot el a definit, prin exemplu personal, orizontul de demnitate al fiinţării omului creator într-un imperiu totalitar şi ateu. Cel sovietic. Mod care nu poate fi decât sacrificial. Bun prieten cu Tarkovski, ale cărui idealuri le împărtăşea, fără a avea nimic în comun cu estetica lui, Paradjanov a suportat de trei ori regimurile de detenţie din închisorile sovietice. Totul, pentru dreptul de a vorbi liber şi trăi altminteri decât o impunea sistemul. Pentru dreptul şi frumuseţea de a fi om până la capăt, indiferent de orice, „om vechi“, în sensul patriarhal şi etern al cuvântului - păcat de neiertat pentru orice sistem globalizator. Acest model uman al „omului-sărbătoare“ încă trăieşte între Iviria şi Ararat, tărâm legendar, brăzdat mereu de apele vieţii, revărsate dintr-o istorie veche cât lumea şi de aceea - spun localnicii - neglobalizabil.

Cine se ocupă de comemorarea lui Paradjanov? Ca peste tot, puţinii şi fidelii prieteni şi admiratori. Risipiţi între Albilon, Franţa, Ucraina, Rusia şi Caucaz, aceştia (împreună sau separat, ştiind sau nu unii de alţii) şi-au propus (nu ştiu cât de realist, dar... paradjanovian) un megafestival desfăşurat pe tot parcursul anului 2014 între Kiev, Moscova, Erevan şi Tbilisi... Dar cum istoria lumii se precipită şi, pe de altă parte, prea puţină lume a auzit de maestrul de la poalele Araratului, proiectele au trebuit limitate, la o parte s-a renunţat... Testul de fidelitate l-au trecut, până acum, Galeriile Solyanka din Moscova şi Muzeul de Arte al popoarelor Orientului din capitala rusă, care organizează, împreună cu celebra Universitate franceză Paris VIII, o serie de expoziţii şi un simpozion ştiinţific dedicate surprinzătorului cineast.

Galeriile Solyanka, gazde în 2012 ale retrospectivei „Tarkovski Space“, organizează în acest început de an expoziţia „Culorile rodiei“ (13 februarie - 16 martie, prelungită până pe 23 martie), dedicată împlinirii a 90 de ani de la naşterea regizorului. Curatorii, filmologul Viaceslav Şmîrev şi designerul Katia Bociavar, au conceput un eveniment relaţional, ce acordă un spaţiu important legendelor şi miturilor născute de regizor în timpul vieţii, care au căpătat o amploare neaşteptată după moartea acestuia. Astfel că alături de lucrările lui Paradjanov (colaje, fotografii, asamblaje şi schiţe de costume şi, evident, filmele) şi despre Paradjanov (documentare mai vechi şi mai noi, emisiuni TV, interviuri, ecranizări ale unor scenarii nerealizate de regizor), „spaţiul paradjanovian“ este completat de nume ca Tarkovski, Rustam Hamdarov, Pasolini, Fellini, Greenaway, Kiarostami - cineaşti ai vizualului şi vizionari cu care regizorul armean intră în subtile corespondenţe.

Cel de-al doilea eveniment, intitulat „Din Tiflis cu dragoste. Al dumneavoastră, Serghei Paradjanov“, este un complex de cinci expoziţii dedicate regizorului, organizate de Muzeul Orientului, în colaborare cu Ministerul Culturii Federaţiei Ruse şi Editura Roslin. Evantaiul expoziţiei curate de muzeograful Svetlana Hromcenko este generos: colaje semnate de Paradjanov şi scenograful Aleksandr Djanşiev pentru filmele Aşik-Kerib şi Legenda fortăreţei Suram; peste 1.000 de fotografii, realizate de 17 autori (printre care Iuri Mecitov, Mihail Nasberg, Iuri Rost şi Iuri Klimenko) surprinzând atmosfera spectaculară creată zilnic de regizor în jurul său; seria de portrete ale lui Paradjanov, semnate de fotograful Viktor Bajenov, precum şi alte lucrări grafice pe tema Tbilisului de acum un veac, realizate de prieteni ai regizorului, ca Lev Baiahcev, Albert Dilbarian, Haiane Haciatrian, Vagarşag Elibekian - dau vibraţie şi culoare unei atmosfere unice, cosmopolite şi sărbătoreşti, iconoclaste şi nostalgice, specific paradjanoviene. Fotografii şi ilustrate vechi, afişe, firme de magazine şi obiecte decorative pentru vitrine de croitorii de acum un veac, tăbliţe indicatoare cu numele străzilor, etichete de vin şi tutun din vechiul Tiflis completează atmosfera mitică impregnată în lucrările marelui regizor armean. O atmosferă de bazar bizantin, ascunzând o catedrală bizantină, care încă se cere descoperită. Spiritul brâncovenesc ne va ajuta s-o descoperim şi să trasăm punţi de legătură nebănuite între Carpaţi, Caucaz şi restul Europei răsăritene, punţi al căror centru este... Bizanţul. Un principe-martir ne va ajuta să le descoperim.

În cadrul expoziţiei se vor desfăşura master-class-uri, lansări de carte, concerte, precum şi un colocviu internaţional dedicat lui Serghei Paradjanov. (Corespondenţă de la Moscova de Elena Dulgheru)