Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Dinţii regelui

Dinţii regelui

Data: 16 Aprilie 2016

Adevărul trebuie spus întotdeauna. Însă mereu e nevoie să avem grijă de forma în care îl mărturisim. Multe conflicte ar putea fi evitate dacă am avea grijă de modul în care afirmăm anumite lucruri. Cel care se simte atacat răspunde atacând. Este esenţial faptul de a şti să calmezi atunci când spui un adevăr, în loc să enervezi rostindu-l tăios.

Un rege foarte bogat, temperamental şi, pe deasupra, foarte superstiţios, a visat într-o noapte că şi-a pierdut toţi dinţii. Trezindu-se, a trimis să fie chemat unul dintre înţelepţii de la curtea sa, pentru a-i cere urgent să-i interpreteze visul.

„Ce nenorocire vă paşte, domnul meu!”, spuse înţeleptul îngrozit de vis. „Maiestate, fiecare dinte căzut reprezintă o rudă pe care o veţi pierde.”

Regele, indignat de ştirea tristă, porunci ca înţeleptul să fie pedepsit cu o sută de lovituri de bici pentru insolenţa sa şi să fie adus imediat un alt sfetnic. Acesta, după ce l-a ascultat pe rege cu atenţie, povestindu-i visul neplăcut, îi spuse : „Stăpâne, am o veste foarte bună pentru Alteţa voastră. Visul înseamnă că veţi supravieţui tuturor rudelor pe care le aveţi”.

Regele, bucuros nevoie mare, porunci vistiernicului său ca sfetnicul aducător de veşti bune să fie răsplătit cu o sută de galbeni.

Când al doilea înţelept tocmai ieşea fericit din palat, unul dintre consilierii regali, care fusese de faţă în ambele instanţe, îi zise uimit: „Cum e posibil? Interpretarea pe care tu ai dat-o viselor regelui este aceeaşi cu cea pe care a dat-o şi celălalt înţelept. Pe el a poruncit să-l biciuiască, iar pe tine, să te răsplătească. Ciudată mai e viaţa uneori.”

„Aminteşte-ţi, prietene, totul depinde de felul în care se spun lucrurile. Adevărul este ca o piatră preţioasă, dacă este aruncată în faţa cuiva poate să rănească şi să reprezinte o ofensă. Însă dacă este învelită cu delicateţe şi oferită cu blândeţe reprezintă un cadou şi este primită cu plăcere”, a spus sfetnicul înțelept. (Augustin Păunoiu, preluare din vol. „De vorbă cu Iisus”, Agustin Filgueiras Pita, Editura Sapientia, 2014)