Dionisie Erhan, unul dintre făuritorii Marii Uniri

Grea ne-a fost Unirea, dar grea și lupta să o păstrăm! Cu toate acestea în toate momentele devenirii noastre na­ționale, Biserica strămoșească, prin slujitorii ei, s-a aflat mereu alături de neamul românesc în lupta pentru neatârnare și demnitate. Printre ierarhii de seamă ai Bisericii noastre de la început de secol XX angajați în această luptă se numără și Episcopul Dionisie Erhan de la a cărui mutare la cele veșnice s-au împlinit luna trecută 75 de ani. Viața și lucrarea vlădicului basarabean, unul dintre înflăcărații patrioți ai perioadei interbelice, au fost creionate în cartea „Testamentul unui Episcop” de către preotul Dumitru Valenciuc, cunoscut și neobosit cercetător, care, prin numeroase volume, a scos la lumină însemnate pagini de istorie eclesială din Bucovina și nu numai. Autorul, pe lângă slujirea la altarul unei frumoase ctitorii ștefa­niene din Volovăț, Rădăuți, plu­gărește cu aceeași dragoste și în ogorul culturii românești. Din trudnica activitate cărturărească a părintelui Valenciuc reținem câteva lucrări: Candela. Revistă teologică şi bisericească, Antimise din Bucovina, Volovăţul şi locuitorii săi, Ierarhii Bucovinei, Arhipesviter staurofor Constantin Tarangul Edler von Valea Utsei, Arhiereul Emilian Antal Târgovişteanul, Lt. de Mitropolit al Bucovinei 1945-1948, Arhimandritul mitrofor Pancratie Sidorovici, Fondul Bisericesc ortodox român în Bucovina. Probleme controversate, Arhiereul Eugeniu Laiu Suceveanul.

Prezentul volum a văzut recent lumina zilei la Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și conține 137 de pagini, prefațate de un vibrant cuvânt către cititor adresat de autor iubitorilor de istorie și simțire românească, finalul cărții aparținând unei succinte cronici în documente și imagini, care reflectă frânturi din viața și activitatea aproape uitatului episcop din România de dincolo de Prut.

„Ales de degetul lui Dumnezeu”

După mărturisirea făptuitorului, prezenta scriere se dorește a fi un pios omagiu adus vlădicului Erhan, „unul din făuritorii tăcuți ai Unirii”, care și-a pus toată activitatea eclesiastică în slujba nea­mului său, considerându-se chiar a fi „ales de degetul lui Dumnezeu” pentru a sta de veghe și a lucra la propășirea acestuia.

Chiar dintru început părintele condeier ne prevestește că paginile prezentei scrieri nu doar refac sumar o biografie a unuia din cele mai vajnici luptători pentru Unirea Basarabiei cu Țara, alăturându-se printr-o astfel de aspirație eroilor români din Războiul de Reîntregire, care au murit pe câmpurile de luptă și pentru a „șterge hotarul nedrept al Prutului”, ci oglindesc în bună măsură și contextul istoric, social-politic al so­cietății ro­mânești între cele două confla­grații mondiale.

Surprinzător, volumul nu începe cu prezentarea vieții și activității Episcopului Dionisie, ci cu testamentul său redactat pe patul spitalului pe 15 septembrie 1943, deci cu câteva zile îna­inte de a-și începe călătoria către veșnicie. Prin aceasta autorul reușește să-i imprime lucrării un caracter sui-generis, realizând din vorbele cele din urmă ale vlădicului summa gândirii, simțirii și trăirii ierarhului comemorat. Lecturând doar testamentul arhiereului mult încercat simți o irezistibilă dorință de a parcurge întreg cuprinsul cărții structurat de autor în nouă capitole, fiecare dintre acestea evidențiind parcursul și etapele devenirii fiului de țărani născut în satul Bardar, județul Lăpușna, care, după propriile-i mărturisiri, „încă de la 15 ani după hotărârea tatălui meu, am fost ales de degetul lui Dumnezeu ca din opt copii, eu, mijlo­cașul, să fiu dat la mănăstire spre slujba lui Dumnezeu”. Excepție de la ordinea hotărnicită pare a face capitolul al III-lea în care ni se prezintă o succintă și tumultuoasă istorie a Mănăstirii Suruceni, acolo unde tânărul Dumitru și-a început viața călugărească.

Tema părții a V-a este consacrată perioadei de acomodare și însușire a noii viețuirii în obștea Surucenilor a novicelui, autorul luându-l pe cititor drept martor la momentele importante din viețuirea chinovială, unde Dumitru Erhan, devenit monahul Dionisie, apoi hirotonit ieromonah și ales stareț, și-a început urcușul pe treptele slujirii Bisericii și neamului. Cu multă înțe­lepciune și pilduitoare smerenie părintele Dionisie a reușit să îmbine viața duhovnicească cu ascultarea, îmbinând „cele din carte cu cele din înțelepciunea vieții”.

Tema capitolului următor o reprezintă frământările din cadrul Bisericii românești din Basarabia, după unirea ei cu țara, la 28 martie 1918. Părintele Dionisie, hirotesit arhimandrit, s-a implicat activ în aplanarea tensiunilor iscate de problema ca­nonicității eparhiei rusești în teritoriile dintre Prut și Nistru, pledând prin faptă și cuvânt la revenirea insti­tuțiilor bisericești din Basarabia sub oblăduirea Bisericii-mamă din România.

În vara memorabilului an 1918, arhimandritul Dionisie a fost ales și hirotonit arhiereu, împlinind de fapt ascultarea de vicar al Arhiepiscopiei Chiși­năului.

În capitolele al VI-lea și al VII-lea, autorul, cu un puternic simț de cronicar, radiografiază activitatea arhiereului Dionisie Erhan, în Episcopia Cetății Albe-Ismail, în fruntea căreia a fost chemat încă de la reactivarea ei, în 1923, iar ultimele două părți ale cărții înfățișează cititorului zbuciumul și pătimirile încercatului vlădică pricinuite de începerea celui de-al Doilea Război Mondial și mutarea sa vremelnică în Eparhia Argeșului. Sufe­rințele Basarabiei devin răni ale ființei sale, ostracizarea străbunului pământ românesc se transformă într-o veritabilă Cruce pentru păstorul „viteaz în Legea creștină Strămoșească, neșovă­ielnic în dragostea de Neam”, după cum stă scris pe piatra funerară de la Mănăstirea Suruceni, acolo unde a fost așezat pe 17 septembrie 1943 întru așteptarea Dreptului Judecător.

În loc de concluzie, vă îndemn să lecturați prezenta scriere a părintelui Dumitru Valenciuc, o relevantă biografie a Episcopului Dionisie Erhan, „iubitor fără de seamăn al neamului românesc, știutor adânc din cărți și păzitor al Ortodoxiei noastre”, lucrare care se înscrie cu succes în bogatul șir al manifestărilor dedicate Anului Centenar.